Verile sunt toride aici pe la noi in Craiova si nu contenim sa cautam o pata de umbra pe asfalt sau un pahar racoritor, fie si cu vin de la un amic, tovaras sau vecin. Uite ca de data asta paharul de vin, defapt nu doar unul, a venit de la Dealu Mare unde gasim o crama recunoscuta mai ales pentru vinurile rosii ale sale iar daca vrei sa dai o tura prin Prahova, mai exact pe langa Valea Calugareasca, atunci acolo dai si de Gramofon Wine. 

  Ca si pozitionare geografica mai precisa, podgoria se afla pe aceeasi paralela (45) cu cele din Toscana si Bordeaux ceea ce fac ca lucrurile sa devina putin interesante si sa imi starneasca personal curiozitatea unei degustari cum se cuvine.
  
  Locul deja bine cunoscut, C House Milano, ne-a primit din nou cu aceeasi caldura dar cu putine grade, lucru pe care l-am apreciat nespus intr-o seara calduroasa de vara. Si cum vinurile au fost atractiile serii, nimic nou, am optat pentru o portie de paste sanatoasa, mancare pe care o recomand cu drag aici dar si pentru profesionalismul staff-ului din local. 

 

  

   Am venit, am degustat si mi-a placut. Cu gandul asta am plecat de la C House, ca Verlaine din Sonet al lui Bacovia. Am avut ocazia, din nou, sa ma bucur cu paharul in mana alaturi de cei de la Vinju Mare care de data asta au adus o mica surpriza pentru noi si tot odata o premiera pentru mine dar am sa va povestesc mai tarziu.

   Vinju Mare este un oras situat in judetul Mehedinti la paralela 44-45 lat. nordica cu plantatii situate la circa 280-350m altitudine avand orientare sudica. Mai demult, zona era acoperita cu ulmi si nuci iar din acest motiv, probabil, si solurile de acolo sunt brun roscate. Precipitatiile din zona sunt echilibrate datorita apropierii fata de Dunare dar si pozitionarea langa paduri astfel ca resursele de apa sunt optime.

  Plantatiile lor se intind pe 130 de hectare de vie din care jumatate "pe alb" si jumatate "pe rosu". Una din surprizele serii, pentru mine, a fost ocazia de a degusta din gama Prince Vlad, o gama Premium ce se gaseste numai in Horeca si are o vechime de peste 20 de ani din ce am inteles. 

Seara ne-a adus in fata patru vinuri din gama Prince Vlad si anume:



Prince Vlad Chardonnay + Havarti Castello



Prince Vlad Feteasca Neagra + Cascaval Sofia Delaco



Prince Vlad Merlot + Grand Blue Delaco



Prince Vlad Cabernet Sauvignon + Grana Padano Delaco D'Exceptie


  Vinurile de la Vinju Mare au fost de-alungul timpului "decorate" cu numeroare distinctii, incepand din 1898 de la Expozitia Economica de la Bordeaux si pana in 2020 unde protagonistul a fost din gama Prince Vlad, mai exact un Merlot 2015. Ne mai fiind vorba de un vin Pelin, distinctia din partea mea s-a indreptat catre Chardonnay, un vin sec cu o aciditate rezonabila din punctul meu de vedere si cu un alcool de 12%. Cum nu mai este un secret pasiunea mea pentru vinurile albe va mentionez aici faptul ca pe langa culoarea verzuie pe care o are la o privire mai amanuntita, vinul acesta da note de stejar, este fructos, ceea ce imi place foarte mult si are echilibru intre toate componentele lui. 

  Imi plac vinurile ce se integreaza in mai toate evenimentele si mai cu toate mancarurile iar Chardonnay Prince Vlad se intelege foarte bine cu mancarurile pe baza de peste, porc, deserturi usoare cu branza, in cazul de fata cu Havarti. 

  Legat de culoare, aspect ce il mentionasem mai sus, este bine de stiut faptul ca in cazul nostru vinul avea o culoare ce batea a verzui. Daca va intrebati de ce, ar fi bine sa stiti ca aceasta culoare este data de "tineretea" vinului, adica avem de a face cu un vin nou. In cazul unui vin mai vechi, culoarea ar fi tras spre un galbui. Interesting fact de retinut pe viitor. 


Nu sunt eu mare cunoscator dar aromele ma imbata inaintea vinului

   

  Havarti este o branza din lapte de vaca, semi-tare, daneza. Initial, era o branza cu coaja dar varianta moderna nu mai este. Are o suprafata neteda cu o crema de la pal pana la culoarea galbena, in functie de tipul ei. Aroma de unt este prezenta dar uneori se poate sa fie si picanta in soiurile mai puternice. In mod normal, se maturizeaza in trei luni iar cand branza este mai veche, devine sarata si are gust de alune. Cu vinul nostru preferat s-a inteles de minune, Havarti fiind o branza rezonabila pentru un vin alb. 



Am mancat, am baut si am si ciocnit 

  Ultima si cea mai mare surpriza a fost un vin vechi de peste 20 de ani adus de cei de la Vinju Mare si pe care, in portii mai mici, au tinut totusi sa il imparta cu noi. Fiind un vin vechi, avem sansa sa dam de  un dop sensibil odata cu trecerea anilor si aici avem nevoie de un tirbuson special si de foarte multa atentie la desfacere. Nu am surprins momentul desfacerii sticlei insa am surprins o sticla si un pahar in toata splendoarea lor. 

Un Carbernet Sauvignon 2001 si o seara de neuitat


"Ca Edgar Poe ma reintorc spre casa
Ori ca Verlaine topit de bautura"

  A fost, pana acum, cel mai vechi vin baut de mine si pe aceasta cale le multumesc celor de la Vinju Mare pentru ocazia oferita! 


Seara noatra s-a terminat cu poza de grup iar aici multumesc lui Daniel Botea si Xaarei pentru poze si cu nerabdarea unei noi degustari. Pana data viitoare, 

NIHIL SINE VINO! 







 


Goana dupa "Bio"

   Cred ca in ziua de azi, fie ca ne permitem sau nu, toti suntem putin atrasi, sa nu zic acaparati, de ideea de "bio". Cumva e noul "natural". Si in majoritatea cazurilor vorbim aici de mancare. Fie ca sunt fructe sau legume, fie ca sunt preparate din carne, nu poti sa nu admiti faptul ca macar odata te-ai uitat sa vezi cat costa si varianta "bio". Din pacate, calitatea costa si ne indreptam privirea imediat spre reduceri. 

  Insa cand vine vorba de bautura, te gandesti ca dupa ce bei ceva bio, nu te doare capul. Haideti sa va povestesc si eu mica mea experienta cu vinurile bio de la Branzeturi cum se cuVin #50, eveniment organizat de Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro de la deja familiarul C House Milano.

  De ce zic familiarul? Deja ne-am cuibarit destul de bine aici si cred ca vom sta o perioada buna, sper. Totul datorita mancarii, amenajarii, staff-ului dar si promptitudinea de care dau dovada. 


Domeniile Franco-Romane si vinuri bio

  Desi sunt mic pasionat de vinuri, mai ales cand vine vorba de degustat si nu ezit sa cercetez rafturile magazinelor mari incarcate cu sticle de vin, spre rusinea mea, nu auzisem pana acum de Domeniile Franco-Romane. 

  Ce am retinut si va pot spune, multumind pe aceasta cale domnului Mihai Frincu, reprezentant al Domeniilor Franco-Romane, este faptul ca totul a luat nastere in anul 2000 cand Denis Thomas, un vinificator si proprietar in regiunea Bourgogne alaturi de specialistii romani si francezi au pus bazele domeniului. Intial au fost 45 de ha. care alaturi de crama se gasesc in Dealu Mare, regiune cu climat asemanator cu cel din Bourgogne. 

   Este prima crama cu vinuri certificate bio, inca din anul 2006, anul primei certificari. Initial numele a fost Domeniul Viticol Franco-Roman. Ca si curiozitate, un proces de certificare dureaza 3 ani ( si probabil multe degustari intre timp :D ).  Nu toate vinurile insa sunt certificate bio. Poti opta si pentru varianta conventionala. Daca nu prea iti place sa stai pe acasa, hai la Sacateni in judetul Buzau si poti afla mai multe detalii despre How it's made bio. 

   Pana in prezent s-au mai adaugat 40 de ha din partea investitorilor romani care in 2020 au preluat crama, fuzionand cu Domeniile Viticole Persu-Eminescu. Azi, jumatate din suprafata este cultivata ecologic si certificata Ecocert. Brandurile de vin disponibile sunt: DFR, Vigneron, Arrogance, Rendez-Vous, Galeron.


Branzeturi cum se cuVin #50 (bio)



  Ca de fiecare data, nici o sticla de vin nu ramane neasortata cu branza ce i se cuvine. Cum alegem branza? Pai de exemplu, daca vinul este mai acid atunci branza sa fie baza. Cam atata chimie mai tin minte. Ideea este ca trebuie gasit cumva un echilibru dar si un deliciu pentru orice papila pretentioasa. 

  Ce ne-a asteptat pe masa: 

1. DFR Feteasca Alba BIO 2021 + Aperifrais

2. Vigneron Sauvignon Blanc Bio 2021 + Camembert

3. Vigneron Chardonnay Bio 2021 + Harvati Castello

4. DFR Sauvignon Blanc si Tamaioasa Romaneasca Bio 2021 + Cascaval Sofia Delaco

5. Arrogance alb demisec 2021 + Emmentaler Delaco

6. Arrogance Rose sec Bio 2021 + Irish/British Cheddar Delaco D'Exceptie

7. Vigneron Pinot Noir Barrique Bio 2018 + Grana Padano Delaco D'Exceptie

    Va dati seama, zbuciumul din sufletul meu, cand eu, mare amator de vinuri albe, a trebuit sa desemnez in mintea si paharul meu, "castigatorul" serii?

   In ordinea prezentata mai sus avem:  



DFR Feteasca Alba BIO 2021 - vin sec, cu o aciditate de 5,5 si procentaj de alcool de 13,9%. 
Pentru iubitorii de note florare, recomand cu drag caci aici le regasim.


Vigneron Sauvignon Blanc Bio 2021 - aciditate mai mica de 5, procentaj de alcool de 13,7%, 1,5 g de zahar iar ca arome aici gasim citrice, vita de vie si de mar golden, dupa perceptie.


Vigneron Chardonnay Bio 2021 - vin sec, usor dulceag, are cam 5-6 g de zahar iar procentajul de alcool este de 13,9%


 
DFR Sauvignon Blanc si Tamaioasa Romaneasca Bio 2021 - vin usor, 7 g de zahar, aciditate 6 si procentaj de alcool de 13,5% 


Arrogance alb demisec 2021 - 13,5% alcool. 
Este o combinatie de Feteasca Alba - 25% si Tamaioasa - 75%


Arrogance Rose sec Bio 2021 - un rose sec, procentaj de alcool de 13,9%, zahar 0,2g/l si aciditate undeva la 5, aproximez eu. 


Vigneron Pinot Noir Barrique Bio 2018 - vin rosu, sec, procentaj de alcool de 14,9%, un vin mai "tare". Aici disting arome de cirese si visine

  
Pasiunea mea pentru vinuri albe

  Din motive uitate demult, am inceput probabil cu un vin alb si am ramas cu prima dragoste, asta ca sa explic cumva alegerea. Insa, de data aceasta, mi-a fost greu sa ma decid care vin m-a impresionat cel mai mult. 

   Si ca sa fac cumva o departajare, am dat castigatoare Feteasca Alba Bio tinand cont de notele florale dar si de asocierea cu branza ce i s-a dat ca partenera. Am mers pe ceva usor, dupa parerea mea, desi parerile sunt impartite de la degustator la degustator. Nu sunt nici adeptul vinurilor dulci iar faptul ca acesta este un vin sec, prezinta un avantaj mare in alegerea mea. Poate si pentru faptul ca notele florale sunt persistente si ma duc cumva la gandul primaverii, o idee de prospetime. 

  Despre Aperifrais as spune ca imi place faptul ca nu incarca, fie ca o asociezi cu un vin mai greu sau nu, ea vine cumva si balanseaza daca este cazul, aduce echilibrul. Are o textura cremoasa si pentru ca este deja facuta bucatele in ambalaj, poti usor sa faci bruschete cu ele sau pur si simplu sa le mananci pe paine prajita. Inedit mi se par topingurile cu diverse condimente si ierburi care dau un gust aparte si mereu diferit prin varietatea lor.


Fun fact: o poza rara cu mine luand notite.

  Si, probabil ca am fost copil cuminte, am avut lipici la sticla. Sau, cum as prefera sa zic, am ales vinul alb apoi si el m-a ales la randu-i. 

 
Si vinul preferat
A ajuns acas' la degustat

    Dupa atatea pahare de vin, ochii ne jucau feste si parerile au fost impartite. Cert este ca nu toate raspunsurile sunt pe fundul sticlei dar pana acolo incepi sa vezi primele semne. Poate imi spuneti, fiecare, ce vedeti prin sticla din imaginea de mai jos si pana la urma, acolo sunt doua pahare? 



  

   Pentru poze tin sa multumesc lui Ion Mihaescu dar si lui Daniel Botea, mai ales pentru faptul ca si azi tin paharul corect in mana, datorita lui. Nu in ultimul rand, inca odata multumesc domnului Mihai Frincu pentru prezentarea cramei si a vinurilor iar eu va las cu traditionala poza de grup si nu uitati

Nihil sine vino! 




  

 



   Am ocazia, pentru a doua oara, sa sarbatoresc alaturi de colegii mei bloggeri olteni Ziua Basarabiei! Ca si mica informatie istorica, desi orice roman patriot stie asta, Ziua Basarabiei o sarbatorim pe data de 27 Martie, ziua in care, in 1918 Romania s-a unit cu Basarabia, provincie romaneasca desprinsa de Moldova cu ani in urma.  

  Nu am stat pe ganduri cand am aflat ca alaturi vom avea si vinuri moldovenesti pe masa, asa ca am pornit cu pasi repezi spre Crama 91, unde aveam sa intalnim pe Svetlana Matvievici si Adelina Boboc alaturi de care am intrat profund in tainele vinurilor moldovenesti. 

  


Ca sa intelegeti, nu s-au scurs sticle de vin in gurile secatuite ale damnatilor dionisiaci asa cum mie mi se scurgeau ochii cu fiecare "lacrima" a unei sticle osandite sa se verse in pahar. 

  Vinurile au venit de la Chateau Vartely, o crama construita pe o stanca, mai exact o fosta cariera de piatra. Numele Vartely, in traducere, inseamna "loc pentru cetate", aceasta fiind vechea denumire a localitatii Orhei, din Republica Moldova, oras situat in partea centrala a Republicii Moldova la vreo 50 de km de capitala Chisinau. Candva, aici isi avea resedinta domnitorul Vasile Lupu. 

   Ca si companie, Chateau Vartely a devenit destul de populara si draga iar azi trimite sticle de vin in peste 25 de tari. 


O imagine de ansamblu a produselor moldovenesti spre deliciul capriciilor oltenesti

  
O sa enumar fiecare vin in parte pornind de la unul foarte popular cu un nume mai putin popular si anume 


 Totem Viorica, un vin sec alb, placut, cu o incarcatura usoara ce da arome florale de salcam la care asortam idei de pere coapte. Ca si alcool, are undeva la 13.5%. Nu mai este o surpriza faptul ca acesta a ramas favoritul meu pe tot parcursul zilei, data fiind si predilectia mea pentru vinurile albe, fie seci sau demiseci. 

  A urmat apoi:  

Totem Rose Feteasca Neagra


Inspiro Rose 
  Ca o curiozitate mica, aici la Inspiro, legenda spune ca Fata din leagan este chiar Svetlana :) 


Totem Rara Neagra


 Individo Rara Neagra + Feteasca Neagra


Cameo Saperavi


 Taraboste CS + Merlot



 si am incheiat cu Cameo Saubignon Blanc Late Harvest, ultimul venind ca si un mic desert. 

  


   Putem spune ca prima oara am "sorbit" fiecare informatie de la Svetlana pana sa cunoastem pe rand soiurile ca produse finite, in pahar. 


   Apoi am invatat cum sa ciocnim corect, tinand paharul inclinat la 45 de grade. Sunetul este mult mai pronuntat.

  Poate ca o sa ma criticati la un moment dat, acuzatia fiind aceea de a vorbi si aduce mereu in prim plan vinurile albe. Sincer sa fiu, revin cu o mica precizare dar si recomandare in acelasi timp, spre mirarea mea spun ca dupa Viorica, Taraboste m-a impresionat aproape la fel de mult si am in vedere sa il vanez prin magazilele de specialitate cu prima ocazie. 
 

  Taraboste, mai exact tarabostes, erau nobilii din societatea dacica ce aveau voie sa poarte pe cap pileus, un fel de boneta in semn de libertate individuala. Acest vin ii poarta numele, Chateau Vartely Cabernet Sauvignon & Merlor, el fiind un vin cu aer aristocrat, realizat dintr-un amestec de Cabernet Sauvignon (70%) si Merlot (30%). Este un vin rosu sec si poti simti cu usurinta taninii ce i dau un caracter astringent. 



  Si ca sa mearga vinu' bine, vorba romanului petrecaret, am "asortat" la fata locului paharele de vin cu o portie timida de cartofi si piept de pui, una din micile mele rasfaturi personale. 


  In final, pentru cine nu ma crede, am realizat performanta de a mai si participa la o mica piesa de teatru, tradusa de colegul Iulian Fira. A trebuit ca din "pacatul" vinului sa ma transpun rapid in rolul ingerului pazitor. Oi scrie versuri dar sa fiu inger... o placere! 


  Am incheiat cu celebra poza "de familie", alaturi de dragele noastre prietene Svetlana si Adelina si nu in ultimul rand, tin sa multumesc celor de la Chateau Vartely pentru micul cadou primit la final de degustare. Sper, cat de curand, sa ne revedem cu acelasi spor si cu aceeasi voie buna! 

  Nu uit sa multumesc in acelasi timp lui Daniel Botea si lui Ion Mihaescu pentru poze, mereu ma salveaza cand vine vorba de a imortaliza bine momentele. 

Va las, astept sa ne revedem cu drag pe blog, la degustari, unde este voie si nevoie. Nu uitati:

NIHIL SINE VINO! 





      Desi nu a trecut mult timp iar vremea de afara te impinge la un ceai cald mai degrba decat la o serata bahica, revin spre a va povesti despre o noua degustare, de data aceasta cu invitati noi de la un domeniu necunoscut mie pana in prezent si anume Catleya, un nou eveniment sponsorizat de catre Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro. 

 


   Sincer vorbind, niciodata nu mi-a placut un astfel de vin. Ce-i drept, nici nu am avut ocazia decat sa gust de la mine de la tara, facut de bunica. Dar cum la noi in familie cand un anume condiment sau o anume aroma se afla printre favorite, altceva nu mai simti in bautura sau mancare decat acel gust. Asa ca pentru mine pelinul a fost lasat pe lista de "asa nu". 

  Zilele trecute am luat parte la o degustare de vin. Din nou, ca sunt mare fan vin. Evenimentul, ca de fiecare data, este organizat de catre Asociatia Bloggerilor Olteni si DictionarCulinar.ro. Ca si locatie, a fost tot CHouse Milano si sper sa ne acomodam o perioada destul de mare pe aici deoarece nu mi-am schimbat parerea de bine pe care mi-o formasem initial. Servirea este de calitate, pizza buna (si fara margini groase de aruncat), ai un separeu unde poti tine o degustare cum se cuvine sau pentru orice alt eveniment, ideea este ca ai putina intimitate. Ca si pozitionare nu este departe de centrul orasului iar cat despre aspectul vizual si curatenie, pai "e acolo", e de bine! 

  Revenind la vinul pelin, caci asta seara este vorba despre el, cei de la Vînju Mare au avut placerea sa ne arate, in special mie, ca vinul pelin nu este chiar asa cum credeam. Intial, am avut o mica reticenta in a participa la eveniment dar am zis ca e o buna ocazie de a incerca o alta sursa, mai profesionista si cine stie, poate m-am inselat eu initial. Deci am zis, de ce nu. 

  Vînju Mare Orevița este situata in judetul Mehedinti la paralela 44 - 45 lat. N cu plantatiile situate undeva la 280-350m altitudine cu orientare sudica. In trecut, zona era acoperita cu paduri de ulmi si nuci. Probabil din acest motiv si solurile sunt brun roscate de padure. Aici regimul de precipitatii este unul echilibrat datorita pozitionarii langa Dunare dar si langa paduri astfel ca resursele heliometrice sunt optime. 

  Plantatiile se intind astazi pe o suprafata de 133 ha organizate in 3 ferme: la Orevita (55ha), Bucura(50ha) si Nicolae Balcescu(28 ha) cu soiuri atat autohtone precum Feteasca Neagra si Tamaioasa Romaneasca dat si internationale ca Merlot, Syrah, Riesling Italian, Sauvignon Blanc, etc.

  In seara cu pricina am avut ocazia de patru ori sa ma razgandesc in privinta parerii mele initiale cu urmatoarele vinuri asociate ca de obicei cu branzaturile ce li se cuvin si anume: 

  • Vin pelin alb demisec + Cascaval Sofia Delaco
  • Vin pelin rose demisec + Emmentaler Delaco
  • Vin pelin alb demidulce + Harvati Castello
  • Vin pelin rose demidulce + British Cheddar Delaco D'Exceptie
  Banuiam de cand am mirosit paharul proaspat turnat ca aveam sa ma insel grav si ca trebuia mai demult incercata si alta sursa decat cea rurala proprie. Asa ca am decis faptul ca un vin bun poate fi si un vin pelin alb demisec, caci de culoare ma mai dezic uneori dar de tarie, niciodata.

Dupa cum puteti vedea, arta!!! 

  Imi place mult vinul alb si demisec. In cazul de fata desi a fost prezent si gustul de pelin, acesta nu a fost apasator, era echilibrat, il simteai dar nu suficient cat sa ia fata gustului de vin. Ca si aciditate nu mi s-a parut foarte acid, cum spuneam, aici a fost vorba de echilibru iar in combinatie cu branza, au mers mana in mana. 

 Despre branza, aici duetul fiind format cu cascaval, pot sa spun ca este un tip de branza care isi are originea in in Sicilia desi unii ar spune ca defapt are apucaturi aromane. Cert este ca se prepara din lapte de vaca sau de oaie, casul maturat se fierbe (cam pe la 80 de grade) si se sareaza. Prin documentele tarii dateaza de undeva de pe la 1374, produs prin zonele montane ale tarii. Azi, la noi se prepara in functie de pasta si putem enumera aici cascavalul cu pasta moale, semitare si afumat. 

Asa arata cascavalul daca il rupeti. Se poate observa textura dur-cremoasa

   Acum s-a baut, pardon, s-a degustat, s-a mancat dar s-au si impartit premii. Cei de la Vînju Mare au premiat norocosii cu cate o sticla preferata. 





Si dupa ce toata lumea si-a primit premiul, am facut traditionala poza de "familie" si cu aceasta cale tin sa ii multumesc domnului Ion Mihăescu pentru poze iar mai multe momente surprinse prin obiectivul dumnealui puteti gasi aici.


  Pana data viitoare, nu uitati, NIHIL SINE VINO! 

    



    Ma stiu de mic copil un consumator de seminte. Fie ca au fost luate de pe camp, proaspete de la "mama" lor sau fie ca mai faceam cheta sa luam cateva pungi de la magazin, ele nu au lipsit niciodata din lista scurta a micilor "rontaieli" ale copilariei. 

   Azi, cand scriu aceste randuri, aproape nimic nu s-a schimbat, am pastrat predilectia pentru seminte negre fara sare si pentru ca incurajez consumul produselor "din propria curte" mereu aleg semintele Shampion mai ales cand e zi mare de meci (prietenii stiu de ce). 


Ce este Shampion?

  Pentru cine nu stie (inca), Shampion a luat nastere in 2008 ca o mica afacere din compania mama bulgareasca Bratia Pepech ltd., aici in Craiova, ca mai apoi sa se extinda usor-usor la nivel national ajungand astfel tovarasul de incredere al oricarui suporter infocat atat din fata televizorului si nu numai. Pornind de la o Dacia si un Tico, cu doar doua sortimente de seminte negre, cu sare si fara sare, ulterior s-a ajuns la un numar de 20 de angajati dar si 20 de produse, toate in egala masura la fel de atent preparate si savuroase. 

   Cheia succesului a fost in principala masura, zic eu, politica firmei de a tine legatura stransa cu clientii si de a satisface nevoile acestora astfel incat ei sa revina ulterior cu alti clienti noi. Pe locul doi, partea de markenting, caci fara el esti "mort". In 2017 Shampion a devenit partener de incredere al SCM U Craiova si ca tot ziceam ceva de suporteri aici, vedeti cum se imbina totul frumos? Un meci, o punga de seminte si de ce nu, o bere. 


Gusturi si beneficii

   Dintre cele cateva sortimente pe care am sa le enumar aici si anume semintele negre cu sare, fara sare, cele de dovleac, cu paprika, semintele pestrite dar si fara coaja, preferatele mele sunt semintele negre fara sare. Sunt putin certat cu sarea si picanteriile asa ca cele clasice au ramas pe prima treapta a preferintelor mele. Nu mai zic de proprietatile pe care semintele le au si beneficiile consumului lor pentru organism. Amintesc doar de vitamina E din semintele de dovleac, grasimile naturale sanatoase pentru organism si vreti sau nu sa credeti, ajuta si la intarirea sistemului imunitar.

  

   Acum ca mi-am expus punctul de vedere precum si cateva curiozitati, sper ca v-am convins de beneficiile consumului macar ocazional de seminte dar si de alegerea acestora din "curtea proprie", asa cum am precizat mai sus si anume semintele Shampion. 

P.S. Cred ca deschid acum o punga!!!