Versuri din folclor

      Micul dejun poate deveni de multe ori o bataie de cap mai ales pentru persoanele care nu sunt matinale, de regula, sau care sunt in mare fuga spre birou, ca asa e viata la corporatie. Indiferent de situatie, alegerea unui mic dejun echilibrat din toate punctele de vedere poate deveni o provocare, atat pentru mamele grijulii pentru copii sau persoanelor care vor sa tina un regim alimentar cat si celor care chiar nu mai stiu ce sa manance dimineata. 

   De multe ori ne gandim ce varianta ni s-ar potrivi mai bine. Ceva bogat caloric, caci micul dejun este, spun unii, cea mai importanta masa a zilei, in cantintati mici sau o masa mai bogata formata din mai multe alimente, slabe caloric. Raspunsul, din punctul meu de vedere, este sa ii oferi corpului ceea ce el tolereaza la momentul respectiv, ce pofteste mai mult, pastrand totusi limite pentru a nu avea un aport caloric mai mare decat necesarul zilnic. 

  Unt de migdale! Acesta este raspunsul meu pentru un mic dejun echilibrat, consistent dar si sanatos, un produs 100% natural, din migdale coapte, rumenite si macinate. Nu contine adaos de zahar, sare, emulsificatori, stabilizatori, conservanti ori alte uleiuri sau grasimi vegetale. Sunday bites, despre care am mai scris intr-un articol anterior, ne ofera, de data aceasta, o solutie rapida, usor de preparat, a unui mic dejun care, vorba romanului, te tine de foame. Fie ca il mananci pe paine simpla, prajita sau artizanala cu seminte, untul de migdale ofera aportul necesar unui inceput de zi, fie ea cu activitati sau fara. 

  Personal, nu am o ocazie speciala pentru un astfel de mic dejun, insa diminetile de weekend le prefer linistite, cu o cafea, soare pe cer, caldura si o felie de paine cu unt de migdale. Nu sunt mare cunoscator al bucatariei pentru a-l integra in retete diversificate dar pe o felie de paine cu nuci si seminte, pun cateva linguri de unt de migdale apoi presar, dupa gust, fie seminte de susan, fie seminte de dovleac. Fiind doi in casa, uneori preferintele difera :).

   Ca sa va faceti o idee, nu este nici solid dar nici ca apa. Se afla intr-o stare semi-lichida asa ca mare grija cand desfaceti capacul sau vrei sa puneti pe paine, altfel riscati sa descoperiti copilul din voi cu o babetica. 

  Concluzia mea a unui mic dejun, ca recapitulare, suna asa: o cafea mica din boabe proaspat macinate, o felie sau doua de paine cu seminte, nuci sau ce ar pune un brutar cu imaginatie, cateva linguri de unt de migdale si dupa pofta mea, presarate alte seminte cum ar fi de dovleac, susan, chia, floarea soarelui, etc. 

  Zilele pot fi uneori solicitante, pot fi contra cronometru sau pot fi cu relaxare, voie buna sau cine stie, o ocazie speciala. Micul dejun te ajuta sa incepi in forta oricare astfel de zi, asa ca unul bogat in nutrienti, consistent dar si sanatos este, pe langa altele, cel cu unt de migdale. Sfatul meu este sa il integrati usor, usor in alimentatie, fara excese, prin diversificare, fie in prajituri, clatite sau doar simplu pe paine. In era vitezei si tehnologiei, alimentatia cat mai naturala ne tine in pas cu toate cele de zi cu zi.

  Spor la micul dejun si la imaginatie de retete si nu il ultimul rand, POFTA BUNA!  

   Placerea de a degusta un vin bun nu tine doar de actiunea in sine. A simti cu adevarat valoarea unui pahar de vin de calitate tine, intr-adevar, atat de vin dar si de loc, de timp si, mai ales, de oamenii alaturi. Asociatia Bloggerilor Olteni este un grup de oameni pasionati de a trai experiente, de a crea legaturi, amintiri iar mai tarziu, de a le pune in scris pe diverse platforme. 

   Ce tine de loc, 12Doispe este genul de local care iese in evidenta dar care tine inauntru o atmosfera discreta, privata de galagia cotidiana si cu un aer cald si primitor. Nu am avut ocazia sa vizitez anterior locatia dar am plecat cu ideea ca o revenire este mandatorie. Nu am preferinte culinare vaste sau iesite din comun dar am iesit din zona de confort si am comandat un bol cu diverse legume si carne de pui. Recomand cu drag, am ramas impresionat de prospetime si de "gateala" cum se mai spune, in termeni populari. 

   O masa sanatoasa pentru mine in cinstea unui vin facut cu dragoste.

SILAGIUL SI LOCUL UNDE A INCEPUT TOTUL 

  Satul Silagiu este parte a uneia din cele 5 regiuni in care se cultiva vita de vie in zona Banatului, ce are caracteristici climatice si relief cunoscute pentru efectul benefic asupra productiilor viticole. Este un sat atestat istoric din 1406 cu o traditie viticola mult mai veche.

  Despre crama Aramic, daca nu ati apucat inca sa aflati, pot spune ca domnul Adam Craciunescu a infiintat-o alaturi de fiul sau, din pasiune, dorind sa reinvie traditia uitata a Silagiului din judetul Timis. Este o crama privata, cu 100% capital romanesc ce a luat nastere in anul 2010 iar prima productie de vin a avut-o in 2015. Initial, proiectul ce a fost demarat in 2010-2012 a avut ca scop reinfiintarea plantatilor de vita nobila iar dupa ce in 2020 s-a finalizat spatiul pentru degustari si evenimente, in 2022 s-au deschis portile pentru toti cei care au vrut sa afle despre pasiunea familiei Adamescu dar si pentru o experienta de neuitat. 

   Ca si soiuri cultivate, gasim aici, in cele 51 de ha, 8 soiuri de vin, 4 albe si 4 rosii dupa cum urmeaza: Sauvignon Blanc, Feteasca Alba, Muscat Ottonel, Chardonnay, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, Merlot si Pinot Noir. Daca doriti sa vedeti cu ochii vostri dar si sa auziti "pe viu" povestea nasterii cramei, Silagiul se afla la 4 km de Buzias, la poalele dealului Silagiului, undeva la 128 m altitudine. 

 In traditionala asociere branzeturi + vin, seara de 26 Martie ne-a adus la masa urmatoarele: 

•  Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc, Feteasca Alba - Alb de Silagi + Camembert ile de France
• Sauvignon Blanc Piatra Soarelui + Havarti Delaco
• Rose - Pinot Noir + Cheddar Delaco
• Cabernet Sauvignon, Merlot, Feteasca Neagra - Rosu de Silagi + Grand Blue Delaco
• Feteasca Neagra Rezerva Aramic + Grana Padano Delaco 

 Camembert caci am mentionat si despre branzeturi, este o branza franceza cu pasta moale si crusta de mucegai avand forma rotunda, de culoare alba si care se prepara din lapte de vaca. Este considerata ca fiind simbolul patrimoniului gastronimic si stereotip al Frantei ca si celebra bagheta a lor de paine.

   Ca si metoda de fabricatie, in general, se prepara astfel: laptele este coagulat prin adaugarea unui cheag. Laptele crud este folosit numai pentru camembert-ul din Normandia dar ceilalti producatori pot utiliza lapte microfiltrat, tratat termic sau pasteurizat. Laptele inchegat este taiat, pus in forme si scurs. Ciuperca este aplicata prin pulverizare. Mucegaiul acesta este motivul pentru care vedem acea crusta alba caracteristica a camembertu-ului. Branza sta la maturat intre 4 si 12 saptamani. 

 Multumim doamnei Vali Coza, de la crama Aramic, pentru povestea cramei dar si a fiecarui vin in parte si lui Daniel, presedintele asociatiei dar si degustator autorizat de branzeturi pentru detaliile "tehnice" in materie de branza.

  Cum spuneam la inceput, un vin bun, precum si placerea de a-l degusta, tine de loc, de timp si, nu in ultimul rand, de oamenii dragi cu care petreci si cu care, bineinteles, il bei. Asteptam urmatoarea degustare, personal curios de loc, de timp insa stiu ca voi avea langa mine, mereu oameni frumosi si cu viziune, mai ales dupa 2 pahare :)). 

  Pana data viitoare, tineti minte, NIHIL SINE DEO! 

  Au trecut 14 ani, 14 ani de As.B.O. si aproape tot atatia de cand fac si eu parte din familia Asociatiei Bloggerilor Olteni. Chiar daca mai avem suste de-alungul anului sau alte degustari, fie formale sau informale, petrecerea anuala sau "ziua de nastere" are o incarcatura emotionala mai aparte date fiind atat locatia cat si prietenii cu care petrecem. 

 Locatia, pentru ca este una reprezentativa pentru oras, alimenteaza mandria de oltean si mereu este o onoare sa pasesti pragul de la Casa Romanescu, ce candva a apartinut familiei cu acelasi nume si ulterior ajungand in patrimoniul orasului. Nicolae Romanescu, numele cel mai rasunator al familiei, in opinia mea, a fost candva primar al orasului Craiova si dupa cum se vede si astazi, s-a descurcat foarte bine in mandatul avut, dupa el numindu-se si parcul-mandrie al orasului. 

  Dupa cum am mentionat anterior, prietenii cu care petrecem si ne petrecem astfel de evenimente si nu numai, sunt cei de la Domeniile Vinju Mare, cei care acum ceva ani, ne-au primit in "casa" lor si ne-au destainuit secrete si cata dragoste si pasiune se pun in fiecare sticla de vin. 

  Traditia se respecta si in anul 2026 si dupa cum se vede, fiecare vin are asociata o branza, pereche ce se degusta pe rand iar apoi se povesteste, se da cu parerea si se trag concluzii asupra fiecarui "'cuplu" vin-branza.

  Am avut in seara aniversarii 5 asocieri dupa cum urmeaza:

• Vinul Principelui Tamaioasa Romaneasca si Chardonnay sec + Aperifrais Ile de France
• Emissarius Chardonnay  + Havarti Castello
• Vinul Principelui Rose sec + Cheddar Delaco
• Vinul Principelui Feteasca Neagra + Cascaval Sofia Delaco
• Emissarius Cabernet Sauvignon, Merlot si Feteasca Neagra + Grana Padano Delaco

  Se dezbat si se culeg informatii despre fiecare asociere, asemenea o traditie la degustarile cum se CuVin iar dintre asocierile de mai sus mentionate, as alege ca preferata Tamaioasa Romaneasca si Chardonnay, un vin alb sec care reuseste sa ma cucereasca prin aromele de flori de soc si citrice dar si prin complexitatea lui alaturi de o aciditate placuta. Nu am o toleranta mare la bauturile acidulate si desi aciditatea de aici este medie sau peste medie, reuseste sa se faca placut, atat mie cat si papilelor gustative.

  Realizat din Tamaioasa Romaneasca si Chardonnay, apartinand gamei "Vinul Principelui", se regaseste cel mai indicat la mesele pe baza de carne sau paste. Ca o mica paranteza, tot din aceasta gama, va recomand un Riesling Italian, despre care am scris in articolele precedente si despre care nu mi-am schimbat parerea sincera. 

CATEVA DETALII "TEHNICE"

  Nu doar facem sesiune de degustare si predare-invatare despre vinuri si branzeturi. AsBO este si despre prieteni, unitate, pasiuni si alte placeri comune ce ne aduc la aceeasi masa unde se creeaza voie buna dar si amintiri ulterioare din experientele traite. 

 Un astfel de eveniment nu poate fi privat de un tort cum se cuvine si aici multumim mamei lui Marian care si anul aceste ne-a indulcit pe masura. 

NIHIL SINE VINO!