Versuri din folclor

   Te-ai gandit vreodata cum e atunci cand parca tot universul e impotriva ta? Nimic nu merge. Sanatate, dragoste, bani, familie, PLM (Party La Mine), toate sunt la pamant si parca "sufletul cere morfina". Toti te iau de sus, au impresia ca esti un banal care face degeaba umbra pamantului si pentru ca mami si tati i-a tinut de cur cand erau mici, acum sunt mari bisnitari care dau impresia ca au combinat si ei ceva la viata lor. Simti ca depresia ta ia usor, usor si gandurile negre parca te cheama sa te contopesti cu ele. E ceva de genu' "vrei sa treci la fapte, ai ganduri necurate / cand vezi basinosi in seria 7". Nu ai cu cine sa vorbesti, iar persoanele la care te gandeai ca o sa te bata usor pe umar in semn de intelegere, te bat defapt cu cuvinte grele si iti reproseaza cum tu gresesti, dar esti prea mic ca sa intelegi, a doua parte spunand-o prin tehnica subintelesului. Stai in casa, mananci, te c..i, si inapoi in camera ta unde vezi numai seriale si iti speli creierii pe facebook. Iesi afara doar in caz de nevoie, urasti sa intalnesti pe cineva cunoscut, prietenii se imputineaza, iar fiecare isi vede de ale lui, tu nefiind inclus in planurile Karmei. Multi au impresia ca sunt si s-au nascut destepti. Daca iti dau o gluma buna sau iti zic o duma, gata te-au "facut", cum se zice prin zona. Daca te vad mai linsitit sau ca nu le dai apa la moara ori esti mai tacut si preferi sa fii mai ludic atunci cand te simti bine, te iau peste picior si o mare vorba din popor zice "Facerea de bine e...." (stiti si voi continuarea). Multi au impresia ca te cunosc si ca esti previzibil, ca te domina si nu prezinti mare interes. Nu se gandesc ca poate ii lasi tu sa creada asta, sau nu vrei sa scoti coltii pentru ca poate atunci tu singur te injosesti si practic faci treaba prostului. De fiecare daca cand am cazut in ganduri grele si rele a trebui singur sa ma ridic, singur sa imi fac curaj sa trec peste, sa imi infrang temerile si la final realizam ca nu am nimic de pierdut. Erau momente cand deveneam rautacios, nu imi pasa de nimeni si nimic. Am suflet, dar am invatat sa traiesc si fara el. In aceste vremuri tulburi pentru mintea mea, am scris niste versuri care nu exceleaza la capitolul lirica, rima, estetica, dar au un mesaj zic eu, care poate pentru pustiul de rand care inca trece prin ce am trecut eu la un moment dat, intelege ce vreau sa zic si ia aminte la ceea ce am ajuns sa aflu cand am pus versurile pe foaie. Nu mai adaug nimic ca mi s-a terminat acoolul de pe masa si va servesc cu alte versuri scrise in vremuri cu "stresuri".


Uneori cand, sunt cu genunchii la pamant
Imi repet acelasi gand, in gand
Si am sa fac la fel cum am facut si pan' acum
Ca nu dau inapoi nicicand.


Stinge tigarea, lasa berea jos
Pastreaza-ti flegma-n gat, nu-ncerca sa fii mucos
Nu ma lua de sus si pastreaza-ti tonu' tau
Cand te abordez in fata si zic 'Ce faci, bro?'
Nu ca ma inghiti, dar, trebuie s-admiti
Ca ne zambim doar in fata, in rest ma-njuri de sfinti
Si te folosesti de mine doar ca sa-ti fie bine
Dupa care dai doada ca esti curva din multime
Aiurea, cum toti par a fi de treaba
Si cand ai nevoie de ceva, toti parca fug in graba
Arunc cu vorbe dure, nu imi pare rau deloc
De-asta pana si ce mama spune ca sunt rau foc.
Urasc tradarea, e sarata ca marea
Si plec pe loc indata ce apare renegarea
Multi m-au intrebat daca vreau sa ma intorc
Eu le-am spuns ca aici, nu-mi gasesc soroc..


Uneori cand, sunt cu genunchii la pamant
Imi repet acelasi gand, in gand
Si am sa fac la fel cum am facut si pan' acum
Ca nu dau inapoi nicicand.


Ma invart prin peisaje in care oamenii n-au jena
In care prostii societatii imi tot dau migrena.
Am totusi puterea, de a ma ridica
Si mereu le spun la toti 'Aste e , in pu*a mea'
Nu totul pare drept,
Si la tot ce este rau trebuie sa tin piept
Ca tot ce fac bun acum o sa ma traga inainte
Si cica dupa moarte o sa zac intre cele sfinte
M-au intrebat de ce nu o las mai moale
Si de ce imi bag pu*a mereu la inaintare
As vrea sa pot, insa simt ca parca-not
Intr-o mare pustiita ca un feribot
Dragostea nu e nimic, cand n-o ai la cine da
Degeaba o iubesti daca nu e a ta.
Toti te uita si vei muri plangand
Astea-s temerile mele care-mi strabat in gand.

Uneori cand, sunt cu genunchii la pamant
Imi repet acelasi gand, in gand
Si am sa fac la fel cum am facut si pan' acum
Ca nu dau inapoi nicicand.