Versuri din folclor

   Mare cinefil nu ma stiu dar uneori imi place sa ma delectez cu un film bun, fie ca vorbim despre o aventura, biografie, SF sau chiar comedii. In general sunt amator de mai toate categoriile de filme, putin inclinat spre comedii. Chiar daca nu se incadreaza in ultima categorie mentionata, consider ca orice pelicula trebuie sa aiba cateva replici care sa mai descreteasca fruntile si sa scoata omul din monotonia vizionarii. 

  Astazi, vreau sa va vorbesc putin despre ultimul film vizionat si anume Miami Bici 2, o comedie romaneasca ce a avut premiera in Craiova pe 5 Decembrie, la Inspire Cinema, in incinta Electroputere Mall. Filmul urmareste pataniile a doi tineri romani, Bila si Piciu, aflati in Statele Unite ale Americii, care in goana lor dupa bani, ajung sa treaca prin diverse stari, situatii si cunosc persoane care ulterior le vor deveni prieteni dar in acelasi timp si dusmani. 

  Pentru cine a urmarit si Miami Bici, prima parte, prostia celor doi poznasi continua si in cea de-a doua si contrar experientelor din trecut, ei nu reusesc sa se invete minte si dau din problema in problema. Singura lor calitate, anume amuzamentul, combinata cu prostia tipica taranului de oras, reuseste sa ii scoata adesea din belele si intareste ideea filmului de a fi catalogat gen o comedie de consum, fara vreo invatatura desprinsa. 

  Printre randuri, se observa si o usoara satira la adresa conditiei romanului aflat la munca in strainatate, anume a-si sapa unul celuilalt groapa, impropriu spus. Dincolo de acest aspect, filmul nu are multe personaje active in joc dar cele prezente, insa, intruchipeaza cu succes anumite tipologii de oameni, in speta romani, aflati si ei, de asemenea, in Statele Unite. Prezenta unor personalitati romane din diverse domenii precum si integrarea acestora in diverse ipostaze, fac ca filmul sa sparga posibile momente de plictiseala prin diverse replici amuzante. 

  Din punct de vedere al jocului actoricesc, Matei Dima si Codin Maticiuc, nu dezamagesc si se integreaza foarte bine in rolul lui Bila si Piciu, doi tineri din Buzau care doresc cu orice pret sa faca bani. Un nume mare pe lista distributiei este Danny Trejo, care la 79 de ani, reuseste sa joace cu brio, rolul unui lider mafiot al unui clan de baieti care furau date si bani de pe carduri. Unele personaje, aflate in prima parte, lipsesc insa sunt agaudate altele noi. De exemplu, nu mai avem parte de Florin Piersic Jr. dar apar personaje episodice ca Ilie Dumitrescu, Florin Raducioiu sau Cristi Borcea, jucand propriul rol in cateva scene amuzante. 

  Usor subiectiv, doamna Mamaie, interpretata de Mirela Nicolau, este sarea si piperul filmului. Personaj mai mult episodic, ea da dovada de intelepciune, este adaptata la noile trenduri si tehnologii, mare microbista si in acelasi timp este si are un limbaj de cartier. De ce este, in opinia mea, sarea si piperul? Pentru ca joaca un personaj polivalent, usor complex, este amuzanta si periculoasa in acelasi timp, da sfaturi de viata dar se si bucura de ea, spre deosebire de nepotul ei, Bila, care este condamnat la prostie vesnica. 

  Anumite intamplari din film parca sunt copiate in mare parte din precedenta pelicula, insa tot mentine suspansul si starneste, atunci cand nu te astepti, hohote de ras. In ansamblu, nu depaseste, in opinia mea, prima parte, este tot cam la acelasi nivel, dar sincer, as vrea si o a treia parte, ca poate, poate, cei doi isi vor atinge telul, nu numai pe plan sentimental ci si financiar. 

   La nivel de decor, pelicula bate orice asteptari. De la hoteluri de lux la cartiere periculoase, de la masini scumpe la clasica Dacia, diversitatea cadrelor, intareste dorinta de a vizita, macar odata, continentul american. 

  Filmul se incheie, la fel ca si prima parte, cu un cadru romantic, "spart" de un moment de umor, iar in aplauzele si rasetele spectatorilor, se trage cortina. 

  In concluzie, filmul Miami Bici 2 este o comedie destul de... adevarata, nu reuseste sa depaseasca ferm nivelul mediocritatii dar compenseaza cu replici si situatii de caz imprevizibile si amuzante. As dori sa vad si o a treia parte, in speranta unui nivel mai bun al peliculei, un fir narativ diversificat fara de primele doua parti si poate chiar de o reusita, fie ea putin probabila, a celor doi natafleti. 

  Cu asta inchei mica mea pledoarie, scurta analiza a unui amator d-ale filmului. Ne vedem in articolele urmatoare!