Versuri din folclor

   Cu totii stim ca in anul care aproape a trecut, Timisoara a fost Capitala Europeana a Culturii. Dupa ce treci de o anumita varsta iar materia cenusie incepe sa proceseze altfel evenimentele si peisajul din jurul tau, atentia ta se redistribuie si incepe sa puna accent pe altfel de evenimente, cu impact mult mai mare asupra viitorului dar si cele de natura culturala, menite sa iti dezvolte gandirea, imaginatia sau chiar sa iti schimbe perceptia asupra unor lucruri. 

   Cu aceeasi echipa neobosita de bloggeri olteni, am vizitat recent orasul Timisoara, o vizita ce se anunta atat relaxanta dar si animata cu evenimente, cum altfel daca nu culturale. Pentru cei care nu sunt "de-ai locului", primul lucru pe care trebuie sa il stie este faptul ca Timisoara este capitala regiunii Banatului, din tara noastra, iar numele vine de la raul Timis, alaturi de substantivul maghiar "var" care inseamna "cetate", adica Cetatea Timisului. Strabatut de raul Bega, este unul din cele mai mari orase ale tarii si cel mai mare si important din regiunea Banatului, iar din 1848 si pana in 1860 a fost capitala Voivodinei Sarbesti si Banatului Timisan.

   Lasand la o parte putin datele istorice, trebuie sa incepem, vorba romanului, cu inceputul, anume plecarea din capitala Olteniei, ca deh, suntem olteni, anume Craiova. Fiind un grup mai mare, era inutil sa mergem spre Banat cu masinile personale in coloana ca la nunta, asa ca am avut la dispozitie un autocar inchiriat din Craiova iar drumul a devenit astfel mult mai animat avand alaturi mai multe persoane cu care sa iti omori timpul. 

   Cum spuneam, drumul parca este mult mai animat atunci cand ai alaturi prieteni sau persoane apropiate cu care sa vorbesti si impartasesti idei, cunostinte sau patanii. 

   Legat de cazare in Timisoara, am gasit loc pentru grupul nostru vesel, la hotel Arizona. Fiind sfarsit de Noiembrie, ma asteptam la ceva piele de gaina, totusi se anuntau grade cu minus, insa aici am crezut ca e vara in toata regula. Lasand aspectele pudice de o parte, aici nu dormi cu haine pe tine, cel putin nu cat timp caldura este pornita. Ce tine de mancare, generozitatea a fost in aceeasi masura cu temperaturile ridicate din incinta. Portii sanatoase si mancare delicioasa. Curatenia a fost si ea la inaltime asa ca ce poti sa iti doresti mai mult de la o cazare cu preturi rezonabile in Timisoara? 

  Odata rezolvata si cazarea iar timp aveam din belsug pana spre dupa masa, am luat la pas centrul istoric al orasului pentru a gasi un loc unde sa mancam. Cum era ora pranzului pentru majoritatea oamenilor, pe de o parte si de alta a centrului istoric, toate localurile erau cam ocupate ori aveau locuri insuficiente pentru 20 de persoane. Am decis ca eu si doi prieteni, sa mergem in stil poznas, spre Beraria 700, loc unde mancarea si berea se imbina mai ceva ca utilul cu placutul. 

   Domnisoara Pogany cunoscuta ca si Mademoiselle Pogany, este o statuie creata de Brancusi in 1913, clasata in categoria "Tezaur" a patrimoniului cultural national. Numele provine de la pictorita maghiara Margit Pogany, tanara care i-a fost atat muza cat si iubita, timp de cateva luni.

 Sarutul face parte din seria de mai multe sculpturi ale lui Brancusi, inceputa in anii 1907-1908. Prima versiune este un exemplu al stilului proto-cubist de non-reprezentare literala. Sculptura a fost expusa in 1913 la Expozitia internationala de Arta Moderna "Armony Show" si publicata in "Chicago Tribune" din 25 Martie 1913.

Niciodata nu stii pe ce poti sa calci deoarece intreg centrul istoric al Timisoarei este ca un sit arheologic pe sub, in sensul ca tot ce s-a construit nou s-a construit pe nivel, peste ce era inainte vechi.

   Avem deasupra o cladire in stil baroc (construita in anii 1900) care candva a fost sediul unei banci. Cum iti poti da seama acest lucru? In varful cladirilor care candva au deservit ca banci se poate observa sculptat, un stup de albine, mierea fiind considerata semn al bogatiei. 

  Casa cu Pomul Breslelor

  Ce am aflat aici este faptul ca acest loc era unul de referinta pentru calfele care strabateau Europa. Varianta originala a Pomului Breslelor se afla la Muzeul National al Banatului, aici aflandu-se doar o copie. Casa a fost construita in 1752 de catre mesterul zidar Lecher Johann, care era si proprietar. Una din legendele Pomului vorbeste despre calfele de lacatusi care erau puse sa deschida lacatul barei cu care era legat pomul, imposibil insa deoarece lipsea orificiul lacatului. Drept urmare, un cui era batut in pom, de unde si multitudinea de cuie batute din imagine. 

   Eu v-am relatat aici doar cateva obiective pe care le puteti vedea insa aceastea sunt mult mai multe si nu mai putin importante ca cele mentionate de mine. Numeroase cladiri construite in diverse stiluri, diversitatea culturala si demografica a orasului, migratiile sasilor, bulgarilor, biserici apartinand diverselor culte, toate va asteapta spre a fi admirate. 

   Turul nostru s-a terminat in fata Operei Nationale Romane cu cateva relatari despre Revolutia de la 1989, de unde restul evenimentelor sunt binecunoscute de mai toata lumea. Ne-am luat "La revedere!" de la Ludovic, dupa care am purces spre ultima destinatie inainte de drumul spre casa. 

   Primii pasi catre crama au fost timizi dar imediat ce am trecut pragul, caldura si bunavointa gazdelor m-au facut sa las in urma orice fel de retinere si sa ma simt ca la mine acasa. 

  Cum poti sa descrii fericirea intr-un cuvant? Nu poti dar imaginea de fata o face cu brio. Intrand in sala de primire, masa cu bunatati ne astepta sa incepem o nastrusnica degustare de vinuri, sa aflam mai multe din tainele cramei si sa legam, poate, prietenii de lunga durata. 

  Printre zgomotele paharelor ciocnite si privirile calde ale gazdelor, am aflat despre crama Aramic faptul ca prima productie de vin au avut-o in 2015, cum am mentionat mai sus, ea fiind infiintata in 2010. Initial, proiectul a fost demarat in 2010-2012 si avea ca scop reinfiintarea plantatiilor de vita nobila. Dupa ce in 2020 s-a finalizat spatiul modern pentru degustari de vin si evenimente, 2022 a fost anul in care s-a deschis usa pentru toti cei care au vrut sa treaca pragul cramei si sa traiasa o experienta unica. 

  Cu parere de rau, spun ca timpul a fost impotriva noastra, neavand suficient pentru a degusta fiecare vin in parte, insa pot sa raman cu bucuria de a fi tinut in mana un pahar de Feteasca Alba, un cupaj alb din Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc si Feteasca Alba, Roze din Pinot Noir, Feteasca Neagra si cupaj rosu Rezerva din Feteasca Neagra si Cabernet Sauvignon. Paharele, evident ca nu au ramas pline in fata mea, savoarea si deliciul din fiecare, m-au facut sa prind si mai multa dragoste pentru aceasta meserie. 

Nu sunt vreun gurmand si nici nu traiesc pentru a manca dar ce am avut in farfurie m-a facut cumva sa privesc si arta culinara cu alti ochi. 

Muschiulet de porc in sos de piper verde, cartofi la cuptor si salata

Papanas

   Cum spune olteanul, "Fu bun!". Asa ca ultimul pas inainte de plecare, nu inainte de a multumi din nou tuturor celor de la crama Aramis pentru primirea calduroasa si mancarea gustoasa, a fost o mica sesiune de cumparaturi ca sa nu plec cu mana goala acasa. 

  Puteti achizitiona sticle de vin de la magazinul cramei pentru orice pretentios sau amator de licori bahice. Eu personal am ales doua sticle cu care am plecat mandru acasa si anume o Feteasca Alba si un Sauvignon Blanc. Amandoua fac parte din gama placerilor mele nevinovate insa al doilea vin a avut parca ceva in plus ce m-a facut sa il cumpar.