Am ciocnit un pic, din nou cu crama Aramic

0 Comments

  


 


   Spuneam intr-unul din articolele precedente ca am petrecut un weekend de exceptie prin tara Banatului, undeva spre sfarsitul anului trecut, tur banatean incheiat cu o vizita la crama Aramic. A fost prima mea experianta de acest gen, nemaivizitand o crama pana atunci iar emotiile au palit odata ce caldura cu care gazdele ne-au intampinat si-a facut simtita prezenta imediat ce le-am trecut pragul.

   Am plecat de acolo cu amintiri frumoase dar si cu sticle de vin iar domnul Adam Craciunescu, fondatorul cramei Aramic, ne-a intors vizita, recent, la cea de-a 55-a degustare de vinuri a bloggerilor olteni ce a avut loc la traditionala locatie, deja, C House Milano

  Despre crama Aramic, daca nu ati apucat inca sa aflati, pot spune ca domnul Adam Craciunescu a infiintat-o alaturi de fiul sau, din pasiune, dorind sa reinvie traditia uitata a Silagiului din judetul Timis. Este o crama privata, cu 100% capital romanesc ce a luat nastere in anul 2010 iar prima productie de vin a avut-o in 2015. Initial, proiectul ce a fost demarat in 2010-2012 a avut ca scop reinfiintarea plantatilor de vita nobila iar dupa ce in 2020 s-a finalizat spatiul pentru degustari si evenimente, in 2022 s-au deschis portile pentru toti cei care au vrut sa afle despre pasiunea familiei Adamescu dar si pentru o experienta de neuitat. 

   Ca si soiuri cultivate, gasim aici, in cele 51 de ha, 8 soiuri de vin, 4 albe si 4 rosii dupa cum urmeaza: Sauvignon Blanc, Feteasca Alba, Muscat Ottonel, Chardonnay, Cabernet Sauvignon, Feteasca Neagra, Merlot si Pinot Noir. Daca doriti sa vedeti cu ochii vostri dar si sa auziti "pe viu" povestea nasterii cramei, Silagiul se afla la 4 km de Buzias, la poalele dealului Silagiului, undeva la 128 m altitudine. Zona face parte din cele 5 centre viticole ale Banatului, ajungand la altitudinea maxima de 324 m. 

   Spuneam anterior faptul ca domnu Adam Craciunescu ne-a intors vizita, aici la Craiova, dar ce nu am mentionat este ca nu a venit cu mana goala. Pe langa voia buna si dragostea cu care ne impartasea informatii despre crama, a adus si "material de studiu" dupa care am aprofundat o degustare cum se cuvine. Pe langa un pahar de vorba am si ciocnit cateva pahare de:

1.      Feteasca Alba  + Aperifrais Ile de France,             

2.      Sauvignon Blanc Piatra Soarelui + Havarti Castello,         

3.      Rosé + British Cheddar Delaco D'Exceptie,                         

4.      Feteasca Neagra + Cascaval Sofia Delaco           

5.     Feteasca Neagra Reserve + Grana Padano Delaco D'Exceptie.



    Fiecare vin a avut ca "partenera" branza ce i s-a cuvenit, de unde si denumirea de "Branzeturi cum se cuVin".  Daca va intrebeti care este rolul bolurilor cu bilete, ei bine, la sfarsitul fiecarei degustari are loc o tragere la sorti unde castigatorul din fiecare bol se alege cu o sticla de vin si branza cuvenita ei ca premiu. Pe fiecare biletel se noteaza numele participantului precum si vinul pe care l-a preferat la degustare.
   Nu mai tin minte de cate ori am mentionat dar o sa o mai fac odata si aici, sunt mare amator de vinuri albe. Probabil pentru ca in perioada petrecuta la tara, cu bunicii, vinul alb era mai bun in detrimentul celui rosu iar paharele ciocnite cu bunicul imi aduc aminte cu drag de serile de vara, in zona rurala unde linistea se lasa usor in sat iar soarele se ascundea timid printre dealuri facand loc lunii sa conduca valsul stelelor cazatoare. Asa ca alegerea mea ca vin preferat al degustarii a fost putin grea, in ideea ca nu stiam ce ar fi mai potrivit pentru mine, raportat la ziua din calendar, alinierea astrelor sau pur si simplu starea mea de spirit a momentului. 

   Batalia s-a dat intre Feteasca Alba si Sauvignon Blanc. Daca la prima am simtit cumva atmosfera serilor de vara rurale mentionate mai sus, data de notele florale si aromele de caise si citrice, cea de-a doua, Sauvignon Blanc, m-a impresionat prin aciditate dar si aroma puternica. Am asociat puterea aromei cu "puterea" iernii, caci este, totusi, Ianuarie, si am dat ca si castigator al serii, Sauvignon Blanc, evident, parere personala. 


   Imi aduc aminte, cu drag, ca nu am lasat in urma crama, in vizita banateana, fara sa aduc acasa o stica de Piatra Soarelui. 


  Printre vorbe si povesti, am ciocnit un pahar cu domnul Adamescu iar in mintea mea strafulgera vesnica intrebare: ma intorc acasa ca Poe sau Verlaine?

    Branza asociata sticlei de Sauvignon Blanc a fost Havarti. Despre Havarti va zic ca este un tip de branza traditional danez. Este unic incat are statut oficial de indicatie geografica protejata UE. Branza este neteda, echilibrata si blanda pentru toate gusturile. Pe masura ce se invecheste, branza devine putin mai dura. Are aroma de unt proaspat iar textura este moale si supla. As spune ca merge ca o manusa cu sticla de Sauvignon Blanc


  Paharele tot ciocneau si gurile nu ne mai conteneau dar cum toate lucrurile frumoase au un final, seara s-a incheiat cu traditionala poza de grup si cu nerabdarea spre o noua degustare. 



  In incheiere, va doresc sa ne vedem toti cu bine si anul care urmeaza sa aduca multe degustari si sa legam noi prietenii! 

NIHIL SINE VINO! 



You may also like

Niciun comentariu:

Părerea fiecăruia este importantă! Acum, ai dreptul de a ţi-o exprima liber!