Sunt momente in viata cand rutina te copleseste! Mereu acelasi birou, acelasi traseu, aceleasi treburi casnice care niciodata parca nu se mai termina si acelasi tonus parca inexistent cand tragi de tine sa duci pana la capat inca o zi identica cu cea de ieri.

  Nu am avut un an deosebit...sau poate ca a fost dar am privit totul cu alti ochi, ochi mai realisti, mai maturi si parca mai putin increzatori ca in trecut. Insa nu las feeling-urile de moment sa ma influenteze, fie si daca persista o scurta perioada. Stiu cine sunt si ce e al meu si voi avea totul atunci cand sunt pregatit pentru asta. Lasand filozofia de o parte ca nu e momentul de "cioranisme", zilele trecute am spart bariera rutinei si in ciuda cifrelor din calendar, am bifat poate cel mai cool city break de anul acesta, cu zero planuri, zero asteptari, cativa lei si persoana potrivita langa mine.

  Doua zile, trei judete, un Opel resuscitat, multe poze si un bagaj de amintiri pe care am sa il car cu drag mai departe in viata! Sincer sa fiu, am stiut doar prima destinatie, unde aveam sa ne si cazam, anume Ranca. Ranca se afla atat pe raza orasului Novaci cat si a comunei Baia de Fier, in judetul Gorj, pe DN 67C a.k.a. Transalpina. Se spune ca Ranca este "Sinaia" Olteniei fiind o statiune turistica aflata la cea mai mare altitudine din Romania. Situata in muntii Parang, dispune de potential turistic major datorita drumetiilor din munti. Nu sunt mare amator de drumetii dar cativa pasi am putut face prin imprejurimi iar peisajul este de o naturalete aparte. 

  Am luat cate putin din fiecare, cum se zice in popor iar daca vine vorba de preturi, nu se simt deloc tipatoare.

Dupa o masa copioasa a urmat o plimbare sanatoasa!

    La intoarcerea spre cazare am dat de cateva mioare usor agitate de prezenta masinilor si cumva mi-au adus aminte de zilele de la tara cand eram mic si curios de plecatul la camp cu animalele.

   Nu se pune problema de varf de sezon asa ca statiunea era in mare parte goala si linistita dar perfecta pentru ca tocmai asta am cautat, liniste, recreere si reconectare cu natura. Cazari la tot pasu, disponibilitate din plin, am ales totusi o cabana cumva in afara statiunii si anume la Cabana Parang. 

  Aflata putin mai jos de strada principala ce strabate statiunea, cabana dispune de toate facilitatile unei sederi placute iar staff-ul a fost binevoitor in a ne ajuta cu orice nelamurire sau cerinta. 

  Am facut mica noastra degustare si am ciocnit in cinstea unei zile departe de oras si galagia motoarelor. Noaptea s-a lasat usor iar sub plapuma calduroasa s-au asternut un somn adanc si o liniste deplina. 

 As spune ca punctul forte al cabanei este posibilitatea de a vedea rasarirul de soare la munte, in toata splendoarea sa alaturi de turmele de oi ce se indreptau nerabdatoare catre platou. Cafeaua vesnic nelipsita a ramas ultima pe lista tabieturilor matinale. Dupa cum se vede in departare, avem o padure la baza careia parca se auzea cum curge apa lin iar in marea de liniste a noptii parca luna iti canta sonata adormirii. Deja filozofez cand ar trebui sa las loc pozelor sa vorbeasca.

Coborand spre locul unde apa curgea si tot curgea, am dat peste prima ciuperca ce arata exact ca in desenele copilariei si sincer pe care nu o vazusem niciodata in viata mea. 

Vintage Churchill Trees Dinner Plate

 Spre surprinderea mea este o farfurie de peste 40 de ani si bucata s-ar vinde si cu 70 de lei.

O cromatica aparte...

  Putin mai sus de Padure se afla atat Castelul Vrajitoarelor cat si Casuta rasturnata astfel incat a fost practic imposibil sa nu batem pasul pana acolo. La Castelul Vrajitoarelor, o alta atractie nou aparuta, gasesti vrajitoare de rit vechi cat si cele noi, moderne, cu selfie-uri si decolteu iar acum inteleg de unde vine vorba "a fost vrajit"! 

Primele vrajitoare de rit vechi

Vrajitoare de club

Loc de parcat mijlocul de transport dar si suport de curatenie

  Cat despre Casuta rasturnata nu am mare lucru de zis decat faptul ca nu apare in programul Prima Casa dar reuseste cumva sa te dea peste cap :) 

Eu v-am zis, azi totul e cu susul in jos

Privesc pe geam, suspind in gand

Astept sa-mi vad copiii intrand

  Atat la castel cat si la casuta, preturile pentru adulti sunt modice asa ca nu strica sa dam o mana de ajutor atat culturii cat si a divertismentului de bun simt pentru a dainui in timp. 

  Ultima oprire a zilei a fost la Culele de la Maldaresti insa din pacate fiind tarziu, vizita a fost scurta si pe cat de rapid am intrat pe atat de rapid am si iesit. Seara se lasase inclusiv in Valcea, asa ca nu am reusit sa surprind decat artistul in momentul creerii insa nu de aproape nedorind a intrerupe o concentrare dumnezeiasca. 

Regret ca nu mi-am exprima dorinta de a achizitiona tabloul insa am sa tin minte momentul si cine stie...

   Sper ca am lasat aici o idee de mini break, de scurta evadare din cotidianul urban si ma simt mult mai usurat acum ca am impartasit cu voi o parte din gandurile si trairile mele dintr-un weekend ce poate ca nu promitea foarte multe insa a lasat amintiri profunde in suflet si in ganduri. 

  Toate cele bune si vorba marelui maestru Dan Spataru, poate drumurile noastre se vor intalni! Ramaneti cu bine!