Versuri din folclor

   Mare cinefil nu ma stiu dar uneori imi place sa ma delectez cu un film bun, fie ca vorbim despre o aventura, biografie, SF sau chiar comedii. In general sunt amator de mai toate categoriile de filme, putin inclinat spre comedii. Chiar daca nu se incadreaza in ultima categorie mentionata, consider ca orice pelicula trebuie sa aiba cateva replici care sa mai descreteasca fruntile si sa scoata omul din monotonia vizionarii. 

  Astazi, vreau sa va vorbesc putin despre ultimul film vizionat si anume Miami Bici 2, o comedie romaneasca ce a avut premiera in Craiova pe 5 Decembrie, la Inspire Cinema, in incinta Electroputere Mall. Filmul urmareste pataniile a doi tineri romani, Bila si Piciu, aflati in Statele Unite ale Americii, care in goana lor dupa bani, ajung sa treaca prin diverse stari, situatii si cunosc persoane care ulterior le vor deveni prieteni dar in acelasi timp si dusmani. 

  Pentru cine a urmarit si Miami Bici, prima parte, prostia celor doi poznasi continua si in cea de-a doua si contrar experientelor din trecut, ei nu reusesc sa se invete minte si dau din problema in problema. Singura lor calitate, anume amuzamentul, combinata cu prostia tipica taranului de oras, reuseste sa ii scoata adesea din belele si intareste ideea filmului de a fi catalogat gen o comedie de consum, fara vreo invatatura desprinsa. 

  Printre randuri, se observa si o usoara satira la adresa conditiei romanului aflat la munca in strainatate, anume a-si sapa unul celuilalt groapa, impropriu spus. Dincolo de acest aspect, filmul nu are multe personaje active in joc dar cele prezente, insa, intruchipeaza cu succes anumite tipologii de oameni, in speta romani, aflati si ei, de asemenea, in Statele Unite. Prezenta unor personalitati romane din diverse domenii precum si integrarea acestora in diverse ipostaze, fac ca filmul sa sparga posibile momente de plictiseala prin diverse replici amuzante. 

  Din punct de vedere al jocului actoricesc, Matei Dima si Codin Maticiuc, nu dezamagesc si se integreaza foarte bine in rolul lui Bila si Piciu, doi tineri din Buzau care doresc cu orice pret sa faca bani. Un nume mare pe lista distributiei este Danny Trejo, care la 79 de ani, reuseste sa joace cu brio, rolul unui lider mafiot al unui clan de baieti care furau date si bani de pe carduri. Unele personaje, aflate in prima parte, lipsesc insa sunt agaudate altele noi. De exemplu, nu mai avem parte de Florin Piersic Jr. dar apar personaje episodice ca Ilie Dumitrescu, Florin Raducioiu sau Cristi Borcea, jucand propriul rol in cateva scene amuzante. 

  Usor subiectiv, doamna Mamaie, interpretata de Mirela Nicolau, este sarea si piperul filmului. Personaj mai mult episodic, ea da dovada de intelepciune, este adaptata la noile trenduri si tehnologii, mare microbista si in acelasi timp este si are un limbaj de cartier. De ce este, in opinia mea, sarea si piperul? Pentru ca joaca un personaj polivalent, usor complex, este amuzanta si periculoasa in acelasi timp, da sfaturi de viata dar se si bucura de ea, spre deosebire de nepotul ei, Bila, care este condamnat la prostie vesnica. 

  Anumite intamplari din film parca sunt copiate in mare parte din precedenta pelicula, insa tot mentine suspansul si starneste, atunci cand nu te astepti, hohote de ras. In ansamblu, nu depaseste, in opinia mea, prima parte, este tot cam la acelasi nivel, dar sincer, as vrea si o a treia parte, ca poate, poate, cei doi isi vor atinge telul, nu numai pe plan sentimental ci si financiar. 

   La nivel de decor, pelicula bate orice asteptari. De la hoteluri de lux la cartiere periculoase, de la masini scumpe la clasica Dacia, diversitatea cadrelor, intareste dorinta de a vizita, macar odata, continentul american. 

  Filmul se incheie, la fel ca si prima parte, cu un cadru romantic, "spart" de un moment de umor, iar in aplauzele si rasetele spectatorilor, se trage cortina. 

  In concluzie, filmul Miami Bici 2 este o comedie destul de... adevarata, nu reuseste sa depaseasca ferm nivelul mediocritatii dar compenseaza cu replici si situatii de caz imprevizibile si amuzante. As dori sa vad si o a treia parte, in speranta unui nivel mai bun al peliculei, un fir narativ diversificat fara de primele doua parti si poate chiar de o reusita, fie ea putin probabila, a celor doi natafleti. 

  Cu asta inchei mica mea pledoarie, scurta analiza a unui amator d-ale filmului. Ne vedem in articolele urmatoare! 

   Cu totii stim ca in anul care aproape a trecut, Timisoara a fost Capitala Europeana a Culturii. Dupa ce treci de o anumita varsta iar materia cenusie incepe sa proceseze altfel evenimentele si peisajul din jurul tau, atentia ta se redistribuie si incepe sa puna accent pe altfel de evenimente, cu impact mult mai mare asupra viitorului dar si cele de natura culturala, menite sa iti dezvolte gandirea, imaginatia sau chiar sa iti schimbe perceptia asupra unor lucruri. 

    Stiu ca in ultimele zile am scris despre cu totul si cu totul altceva fata ceea ce erati obisnuiti sa vedeti aici in relatarile mele umile. Chiar si asa, acest blog nu a fost, initial, facut nici pentru degustari, nici calatorii sau mici gustari, ci mai degraba aflati scopul lui initial din titlu. Da, versurile mele, scrise de mine in nopti sau seri suferinde, mare parte in perioada adolescentei sau facultatii. In timp, treburile se schimba, oamenii insesi se schimba, asa si lucrurile s-au cam schimbat pe aici si numai numele a ramas ca amintire a ceea ce odata a fost blogul unui tanar rimar si povestea versurilor sale. 

    Sunt momente in viata cand rutina te copleseste! Mereu acelasi birou, acelasi traseu, aceleasi treburi casnice care niciodata parca nu se mai termina si acelasi tonus parca inexistent cand tragi de tine sa duci pana la capat inca o zi identica cu cea de ieri.

  Sa bei vin, pentru mine e o arta! Si cand zic ca e arta ma refer la tot procesul degustarii, de la momentul in care desfaci sticla si torni in pahar, pana la ultima inghititura pe care o iei din pahar. Un vin bun il vezi din sticla, de cele mai multe ori ochii nu te inseala. Cele ce iti intaresc convingerea sunt mirosul, aroma, aciditatea lui si aici fiecare are propriile gusturi, senzatia postgust dar si lipsa durerii de cap dupa un consum responsabil dar asta cel mai devreme observi a doua zi.