Versuri din folclor

  Cautam adesea deconectare de la viata de zi cu zi, o mica portie de odihna pentru creier, o ocazie de a ne curata gandurile iar pentru unii mai indrazneti, chiar si sufletul. Totusi, credeti ca prin deconectare, putem sa atingem starea aceea de "zen" mult cautata, printr-o alta conectare? Eu cred ca da, conectarea cu natura sau cu semenii, ca parca am devenit roboti, ne ajuta sa ne purificam de energii rele si sa ne incarcam cu energie pozitiva, sa ne limpezim mintile. Daca iesitul la un suc cu prietenii cateva ore ne prinde bine, cu povesti, rasete, muzica buna, imaginati-va cat de benefica este linistea si energia data prin conectarea cu natura, prin schimbarea vibratiei proprii si rezonand mai mult cu mediul natural. 

  Desi poate parea ca sunt amator de carti SF, intr-o lume a secolului 21, exista o oaza mica cu un asemenea peisaj, undeva in Predesti, judetul Dolj, un mic hub terapeutic as putea spune, unde ai ocazia sa experimentezi unele senzatii demult uitate sau netraite vreodata. 

   La marginea unei paduri patrunse de fiorii reci de toamna, am intalnit pe Irina Gruia, o persoana calma, cu voce blanda, sotie, mama, psiholog de profesie, un om care a avut un vis si este atat de aproape sa si-l indeplineasca, motiv pentru care eu ma inclin. Irina a reusit prin dorinta, perseverenta si multa munca, sa puna pe picioare un centru de ajutorare a persoanelor afectate emotional, in speta a copiilor sau a femeilor victime ale violentei domestice. Mai multe detalii puteti afla de pe DePsi acolo unde sunt relatate detalii despre fiecare proiect iar cel despre care va vorbeam legat de violenta domestica se numeste Bataia nu este rupta din rai! 

   Asociatia Dezvoltare si Psihoterapie prin Actiune, prin proiectul Pas cu pas cresc demn, promoveaza respectarea drepturilor copilului, a imbunatatirii conditiilor desfasurarii de anchete sociale, cresterea accesului la serivicii de recuperare si reabilitare psihica a copiilor cu dizabilitati. Un alt proiect la care Irina este "complice" si la care incurajez populatia tarii, daca ii pasa de urmasi si de ce lasa in urma, sa contribuie si sa isi indrepte mai mult atentia decat la valorile promovate astazi in majoritatea timpului. Aici nu o sa dezbat mai mult dar va invit pe pagina asociatiei sa aruncati un ochi si poate, cine stie, sa oferiti voluntar un mic ajutor. 

Peste munti si prin padure

  Fosnetul frunzelor uscate de trecerea aproape completa a lunilor de toamna cumva iti aduce aminte de copilarie, cand aveai ochii visatori, pasii nu iti mai conteneau iar ceasul vietii era de partea ta. Zgomotele naturale, ale vietatilor padurii dar si adierile ce prevestesc o iarna ce va sa vie te aduc inapoi la senzatile primordiale, la instinctele de baza si parca pentru cateva secunde, apartii naturii, din nou. 

Nu l-am strans in pumnul meu de teama sa nu il doara dar l-am admirat asemeni unui copil curios

Orele treceau dar parca nu ne pasa, nici mie si nici grupului cu care am fost in drumetie, astfel ca am patruns in ceea ce eu numesc caminul Irinei sa "rezonam mai bine" unii cu altii. 

  O sedinta de terapie prin GONG-uri oferita de Irina, care btw este GONG master daca nu ma insel, a fost cireasa de pe tort. In cele 45 de minute cu lumina stinsa, la auzul batailor si vibratiilor provocate de GONG-uri, am avut una din cele mai tari experiente terapeutice in care m-am simtit greoi, adormit, relaxat si la final, odihnit. Stiti ca in gluma se cauta pe google cum sa dormi 8 ore in 4 ore? Ei bine, nu credeam faptul ca raportandu-ne la vietile noastre, agitatia data de serviciu, cariera, zbuciumul tehnologic prin care trecem, o sa pot sa ma odihnesc in 45 de minute cat in 3 ore de stat in liniste, in pat. Am simtit cum corpul desi greoi, cu respiratie tot mai rara si scurta, sa ajunga prin conectarea la alte frecvente si rezonand cu ce este in jur, sa atinga gradul de odihna a unor cateva ore.

   

Cateva obiecte cu iz terapeutic

  Nu am fost increzator in idei privind rezonanta, frecvente, biorezonanta, integrare in absolut sau ce termeni au mai fost de-alungul anilor. Timpul insa mi-a schimbat perceptia, poate ca si varsta, modul de a privi lucrurile si de a le simti ori am avut eu pur si simplu o revelatie. 

     Suntem creaturi ale unui Dumnezeu, spun unii, sau a naturii insasi. Facem parte din natura iar asta face ca natura sa fim noi. Cum totul in jurul nostru functioneaza pe anumite frecvente, muzica vibreaza si se simte altfel pe anumite note, poate ca asa si noi, stimulati cumva asa cum si noi stimulam mediul sa ne ofere ce e mai bun, ajungem sa fim altfel, fie mai buni, fie mai calmi, mai calzi sau poate chiar si mai reci.

  Ideea este "Ca e atat de frumos exprimat totul prin vibratii / Trebuie doar sa reusim sa ne conectăm unii cu altii". Pana la urma, suntem praf de stele, nu? 

   Am 32 de ani. Nici prea mult, nici prea putin. Pot sa ma mandresc ca am prins 2 milenii diferite, de la telefonul din oficiul postal pana la Iphone, de la "tzastul" de la tara pana la toasterul de 300 de lei care nu inteleg de ce costa atat ca face acelasi lucru ca unul de 40. Dar asta e alta poveste. Ma aflu printre norocosii care au luat parte la explozia tehnologica, practic momentul cand omul s-a dat jos din copac a doua oara. Daca stau sa ma gandesc, in 2011 scriam scrisori pe care le puneam la posta iar azi pot sa trimit un mesaj video de 15-20 de secunde care sa mai scuteasca din timp dar si sa sting dorul celor aflati la departare. 

  Totul s-a miscat atat de rapid incat, desi am luat parte la ultimele revolutii tehnologice, parca imi e greu uneori sa tin pasul cu lucrurile care se tot schimba incat nu reusesti bine sa te adaptezi la o idee ca apare alta noua. "Fie ca vrei sau ca nu vrei, lumea se misca incontinuu / Fie ca vrei sau ca nu vrei, trebuie sa tii ritmul". Asa suna o piesa draga mie si cu ea am crescut si am bagat la cap ideea ca cine nu tine pasul, moare. Metaforic vorbesc, desigur. 

  Ma uit la generatiile de dupa mine. Sunt mai rapizi, mai evoluati, mai dornici de cunoastere dar parca in acelasi timp naivi si pierduti goana asta dupa dupa nou. Cred ca au lumea la picioare...poate ca asa credeam si noi cand eram in locul lor. Eram rebeli, primii dupa Revolutie care au intrebat "De ce?" si nu au luat corectie si nu am fost "parati" pentru asta. La umbra comunismului care inca nu iesise din tara, inca mai sunt urme adanci si acum, am luat pas cu pas viata si din greselile parintilor si bunicilor, ne-am creat un drum in viata, un statut, ne-am luat job si unii chiar familii noi. 

   Generatiile de dupa, la fel ca si tehnologia, au evoluat mult prea rapid fata de cum am facut-o noi iar la cat de rapid se misca, cu tot cu riscurile pe care si le asuma si cu tupeul afarent, parca nu fac fata nici ei miscarii tehnologice, pierzand insemnatatea evolutiei dar si scopul ei in general. Practic, sunt spalati pe creier, sa fiu direct. Ce-i drept, vinovati suntem noi, cei de dinaintea lor. Noi i-am lasat, noi i-am adus in stadiul asta si parca uneori ai crede ca ne si place asta. 

  Nu sunt multumit unde ne indreptam, asta incerc sa zic. Cu toate ca potentialul celor de dupa noi, este nemarginit si mult mai mare, fara a purta pete ale metehnelor trecutului, am impresia uneori ca ne indobitocim sub falsa impresie a cunoasterii. Stim si credem doar ce ni se spune, fara a mai cerceta. Obicei istoric, de altfel. Folosim internetul pentru scopuri mult prea ieftine si fara insemnatate, nu mai zic de perspectiva. Asa parca ne crestem urmasii si cam asta pare ca le lasam mostenire. 

  Generatia de azi, caci eu sunt cea de "ieri", a uitat respectul. Bine, nu e am stiut noi sa il cerem sau inpunem. Se crede mult superioara prin lucrurile pe care le poseda dar uita ca noi suntem cei care le-am facut aceste lucruri cadou. Aflandu-se in prag de a scoate capul in societate, cer mai mult decat ofera sau decat ar lasa impresia ca pot oferi. Elitele sunt mult mai rarefiate si mai tacute, uitate de noi toti. In lipsa unei aprecieri cum se cuvine, se retrag in lumi ce noi nu le putem digera din lipsa de materie cenusie necesara si asa stergem pagini importante din "carti" ale cunoasterii ce nimeni nu vrea sa le mai deschida. 

   Nu vreau sa trag prea mult de acest articol caci subiecte si exemple sunt destule dar observand in timp scurt o prapastie atat de mare intre doua generatii alaturate, nu cumva ne punem intrebarea, oare nu noi suntem de vina? Oare nu noi am asternut patul de asa natura incat ei acum dorm in ceea ce noi i-am invelit? E ciudat. Trag un semnal de alarma pentru a nu ne veni randul a ne intreba, cu ce am gresit. 

  Generatiile sunt si vor fi tot mai diferite. Cred ca asta e un lucru normal. Insa important e ce lasam in urma, cum ne pregatim urmasii de vremuri noi dar si relatiile pe care le stabilim cu ei si modul cum le intretinem dupa. 

   Intr-o lume si societate poluate fie fonic, vizual ori cultural, cautam zi de zi sa ne izolam in propriul confort sau cel putin il cautam, chiar si pret de cateva ore sau minute in zilele libere sau de ce nu, cele incarcate de munca sau activitati obositoare. Cautam o cale catre liniste, armonie, orice metoda care ne ajuta sa eliminam stresul si de a ne "cocota" intr-o bula a noastra in care sa ne refacem fizic sau psihic. 

  Am ales de-alungul timpului diverse terapii, fie prin muzica sau ras, fie prin excursii in natura sau chiar pe carari bahice dar cel mai puternic feeling in persistenta a fost cel dat de catre aromaterapie.

  Aromaterapia este o forma de tratament care foloseste uleiuri esentiale pentru a gestiona simptome sau pentru a imbunatati starea generala de bine. Practicata in intreaga lume, aromaterapia are o istorie de sute de ani, folosita si accesibila tuturor claselor sociale precum si practicabila in diverse evenimente sau actiuni de grup. 

  Cum functioneaza? Atunci cand vaporii cu ulei esential sunt inhalati, acestia stimuleaza sistemul nervos iar reactiile in lant date catre creier fac ca acesta sa raspunda la randul lui cu reactii de bine in intreg corpul uman. La nivel de beneficii, putem vorbi despre o imbunatatire la nivel de anxietate, ti se reda o stare de bine care are efecte asupra intregului corp. Nu degeaba se spune ca totul vine de la creier. 

Uleiul Inspiratie, are un miros dulce, vanilat, as indrazni sa spun, care face trimitere catre prajituri, folosind o nota subiectiva aici. 

  Ca tot vorbeam de uleiuri si aromaterapie, Aroma Land a devenit, in cei peste 25 de ani de existenta, simbol al calitatii, naturaletii si inpiratie pentru ceea ce inseamna natura, creand experiente olfactive de neuitat pentru clientii sai. Fie ca vorbim de odorizante de camera sau betisoare parfumate, Aroma Land duce utilizarea parfumaterapiei la un alt nivel printr-o gama variata de produse sub forma de uleiuri, lumanari parfumate, saculeti parfumati dar si alte accesorii. 

  Personal, am o predilectie mai aparte pentru betisoare parfumate, ma duc cu gandul la India si desi nu am sansa sa ajung acolo, macar aduc o nota hindusa in casa atunci cand aerul cotidian parca nu mai intra bine in plamani. 

 Betisoarele White Musk au un miros fresh, placut, cu o aroma destul de puternica si persistenta in camera chiar si dupa ce arde tot betisorul.

  Prin diversitate si calitate, Aroma Land aduce arome floral-fructate, arome orientale si fresh astfel ca am ocazia zi de zi sa aduc o nota de parfumare ambientala camerei in care lucrez sau aleg sa ma relaxez in zilele de weekend. 

   Consultantul Aroma Land din India, Nidhi, lucreaza constant si cu pasiune pentru noi selectii de produse ce urmeaza a fi lansate iar eu, la randul meu, am analizat din punct de vedere senzorial anumite produse de care am ramas profund impresionat. 

  Scriu acest articol a doua zi dupa ce am vizionat o productie romaneasca intitulata Retreat Vama Veche, o poveste cu si despre femei dar care cumva are legatura cu barbatii. Mai exact, actiunea se centreaza in jurul a trei prietene, Eva, Dana si Corina care isi respecta juramantul din tinerete anume acela de a organiza petrecerea burlacitelor in faimoasa statiune romaneasca, Vama Veche. 

  Filmul, in opinia mea, este o comedie moderna condimentata cu mici clisee adolescentine care sincer nu supara si care a reusit sa marcheze cateva generatii de tineri. Un exemplu poate fi aici sentimentul de dragoste liceeana ce se crede a ramane vesnica. 

  Personajele principale, Eva, Dana si Corina sunt jucate, in aceasta ordine, de catre Ada Condeescu pe care unii o mai stiu din filmul Eu cand vreau sa fluier, fluier (2010), personal mie asta mi-a ramas in minte, Laura Cosoi pe care generatiile mai mari o cunosc din celebrul serial La bloc si Adela Popescu care pentru mine inseamna Lacrimi de iubire si Dan Bordeianu, ca na, am prins si vremurile acelea. 

  Pelicula, realizata independent, adica din "propriu buzunar", nu exceleaza prin efecte speciale sau cadre fabuloase menite sa exagereze, actiunea se desfasoara in cateva cadre si locuri, ci mai degraba aduce in prim plan intamplari si patanii dar si personaje si situatii in care multi dintre noi ne-am regasit de-a lungul anilor si aici ma refer la cum trecutul te poate prinde din urma, la prietena "needy", la dragostea din liceu, celebra Vama Veche cu rasaritul magistral imbibat in alcool s.a.m.d..

   Rolurile fetelor sunt foarte bine jucate in sensul ca imita bine femeia moderna si posibilul statut al acesteia si nici nu se aplatizeaza din punct de vedere al personajelor jucare, poate putin Ada care joaca rolul unei fete cuminti care urmeaza a se casatori cu Victor, interpretat de Razvan Fodor. Da, avem si cateva personaje secundare jucate de Razvan Fodor, Ovidiu Niculescu, Daniel Nuta, Stefan Lupu, etc. cu aparatii speciale precum cea a lui Florin Calinescu. Va las aici lista cu toata echipa. 

   Trecand peste problemele personale si viata de dincolo de aparente, fetele isi onoreaza prietenia si juramantul din tinerete si merg in Vama pentru a petrece din plin si a sarbatori nunta Evei ce va urma, cu Victor. Ce nimeni nu ar fi reusit sa anticipeze este faptul ca Eva se va intalni cu iubirea ei din scoala iar de aici incepe, sa zicem, drama. Facand mici paralele si catre vietile personale ale celorlalte personaje, finalul le aduce in fata noastra schimbate din punct de vedere sentimental, cu reset-uri pe plan personal dar si mai multi la numar, aici nu mai dau detalii deloc.

  Despre baieti nu pot comenta foarte multe, au rolul de a scoate mai mult in evidenta caracterul fetelor dar si dorintele acestora. Nu se joaca wow dar nici nu putem nega experienta actoriceasca. Asa a fost sa fie scenariu. 

  Fiind un film de consum pentru mai toate varstele si pe un buget redus fata de mari productii, Retreat Vama Veche nu m-a lasat cu gura cascata dar mi-a adus ceva zambete si mi-a trezit cateva amintiri din experienta mea in Vama, la petrecerea burlacilor. Cadrele sunt destul de statice, nu avem multa miscare, cum am mai zis, nici efecte wow, lux sau opulenta. Ce pot remarca insa sunt peisajele de mare care trezesc spiritul estival, rasariturile epice prinse cu prietenii si promovarea litoralului romanesc, pana la urma actiunea se desfasoara preponderent in Vama Veche. 

  Totusi, pentru cine nu a vazut filmul, caravana cu o parte din echipa inca se plimba prin tara, le recomand sa ia bilet si sa meaga la cinema pentru o portie de ras. Poate aud si alte pareri, impresii, iar eu astept urmatoarea productie romaneasca si sper la o evolutie mereu favorabila a filmului romanesc. 

  Pana data viitoare, vizionare placuta! 

   Destul de rar pasesc intr-un cinema iar si mai rar ca sa vad o comedie. Nu pentru faptul ca imi displac comediile ci mai degraba merg in cinema pentru efectele speciale dintr-un film de actiune sau SF si pentru sonorizare atunci cand e vorba de vreo coloana sonora sau melodii preferate integrate in film. 

  De data aceasta am ocazia sa intru iar in cinema pentru a vedea o comedie, dar nu orice comedie ci una romaneasca si anume Retreat Vama Veche, in regia lui Petre Nastase avand in distributie nume sonore din spatiul public romanesc precum Adela Popescu, Ada Condeescu, Razvan Fodor, Mihai Margineanu, Radu Valcan si multi altii. 

   Avand la baza scenariului pe Ovidiu Niculescu, actiunea urmareste trei prietene bune care isi mentin promisiunea de a face petrecerea burlacitelor in Vama Veche. Si cum de multe ori trecutul te urmareste, chiar si in filme, astept cu nerabdare seara de Miercuri, 23 Octombrie la Inspire Cinema Electroputere Mall Craiova pentru a afla deznodamantul filmului. Pana atunci, aruncati un ochi pe trailer

   Caravana Retreat Vama Veche, distribuit de Vertical Entertainment din 18 octombrie, se plimba prin tara din 11 octombrie alaturi de actorii preferati si dupa ce a trecut prin Constanta, Cluj, Timisoara, Bucuresti, Brasov, Iasi, urmeaza a trece, pe 23 octombrie, in Craiova unde deja m-am anuntat prezent, dupa care isi va urma traseul spre Galati, Braila si incheind turneul la Sibiu pe 28 octombrie. 

  Am scris "flashbackuri" in titlu si probabil ca acesta este si motivul principal pentru care ma duc la film. Citind despre lansarea filmului, unde actiunea se centreaza in statiunea Vama Veche avand ca bonus o petrecere a burlacitelor, mi-am adus instant aminte de vara ce a trecut, in care si eu mi-am indeplinit o promisiune de mic, aceea de a vizita Vama Veche si ca sa fie treaba treaba, am mers cu tovarasi ai mei pentru a organiza petrecerea burlacilor. Acum, pot vedea si fetele ce pot face in paralel. 

   Sper sa ne vedem in numar cat mai mare in seara de Miercuri iar pana atunci, in caz ca ai uitat 

   Unul din motivele pentru care imi plac degustarile de vin este ca pe langa faptul ca invat lucruri noi despre procesul de creatie a unei sticle de vin, munca si pasiunea depuse ce se afla in spatele fiecarei etichete, am ocazia sa ies din rutina, sa revad persoane dragi sau poate sa leg noi prietenii.