Nu stiu altii cum sunt dar eu cand ma gandesc la o sticla de vin aflata la o temperatura asemanatoare cu cea a unei dimineti de inceput de primavara, parca mi se dilata pupilele iar pe chipul meu se citeste o bucurie de copil care a primit bomboana mult dorita.

  Mi-am rasfatat papilele gustative, din nou, alaturi de Asocitatia Bloggerilor Olteni la aceeasi locatie ca si data trecuta si anume Craft Pub.



   Dupa cum puteti vedea, vinurile de la Pogany au fost "cadanele" neuronilor mei inca tineri si Doamne, cand ma gandesc ca cei de la Dobra Wine au peste 300 de ha cultivate cu vita de vie, ma gandesc serios sa cer mutatie acolo. Zona unde se cultiva aceste soiuri de vita se numesc Dealurile Pagane iar in cazul acesta eu ma declar pacatos convins.

   Nu are rost sa va mai spun care soi de vin a fost "otrava" mea, dar totusi, va spun. ACELASI Sauvignon Blanc, de data aceasta combinat cu Mozzarella. Sa nu credeti ca nu am, desi sunt mare iubitor de vin, o idee despre mozzarella. legenda spune ca o bucata de cas a cazut accidental in apa fierbinte si cand a fost scoasa, a iesit framantata(nu mult, doar cat sa prinda forma) si asa a aparut, fratii mei bahici, pruima bucata de mozzarella. Prima atestare documentata a acestui tip de branza este din anul 1570 si cotata la bursa, in Napoli si Capua in anul 1600.
  Acum ceva ani, poetii mureau de foame. Cel putin aia mai "cunoscuti", asa ca mine. Dar azi vad ca lucrurile s-au mai schimbat si desi nu primesc bani, ca nu caut sa fac avere din asta, totusi viata mai imi rasplateste, putin asa, micul meu talent de a scrie versuri. Mai primesc un feedback pozitiv, un zambet de satisfactie de la muza mea (Lujynul) cand isi aduce aminte cu drag versurile dedicate acesteia, o privire din coltul ochiului de la o persoana poate timida, etc. Oricum, datorita lor, eu inca mai scriu si mai nou, pe unele le si cant dar asta e alta poveste.



   Iata ca usor-usor am bifat si a cincea degustare alaturi de dragii bloggeri din cetatea Banului. Ca sa fac o mica paranteza, cifra asta 5, s-a dovedit a fi foarte norocoasa pentru mine de-alungul istoriei. Nota m-a salvat de multe ori atunci cand aveam mai mare nevoie de ea in facultate, 5 degustari de vin am bifat pana acum si tot 5 sticle am si castigat dar gata, nu ma mai laud, ca ma vede prietenul Bachus.


   Plecand de la serviciu intr-una din aceste zile calduroase (nu ca acum o luna aveam zapada), am poposit la Craft sa vad cu ce mai imi rasfat papilele gustative. Asa cum le-am obisnuit, nici de data asta nu au fost dezamagite. Asa cum scrie si in titlul articolului, Domeniul Bogdan a fost gazda, ca sa zic asa, ce ne-a vorbit pentru prima data despre agricultura biodinamica si despre cum in 2011 au invadat 154 de ha din Dobrogea, in podgoria Murfatlar, urmand ca apoi visul sa continue pana in prezent.
 
  Probabil ca va intrebati cu totii ce este cu biodinamica asta? Pai sa va spun cateva idei.
Biodinamica este cea mai veche miscare "organica", aparuta in 1920, in domeniul agriculturii. Este stiinta fortelor de viata care presupune recunoasterea si respectarea principiilor care lucreaza in natura si care are la baza stimularea activitatii vitale din sol astfel ca plantele sa se hraneasca optim din el. In mare, cam cu asta se mananca biodonamica dar mai multe puteti afla chiar de la Domeniul Bogdan.

  La dispozitia bloger-ului degustator am avut urmatoarele:

Riesling, Domeniul Bogdan 2016, sec
Sauvignon Blanc, Domeniul Bogdan 2016, demisec
Rose Feteasca Neagra + Syrah, Domeniul Bogdan 2017, demisec
Cabernet Sauvignon + Syrah, Domeniul Bogdan 2016, demisec
Feteasca Neagra, Domeniul Bogdan, 2016, sec
 
   Deja am inceput sa ma obisnuiesc cu degustarile de vin. Primele trei s-au lasat cu cate o sticla in colectia mea si sincer nici pana acum nu am avut curajul sau mai bine zis inca nu am gasit momentul potrivit sa deschid una. Dar viata e lunga, momentele si ocazile la care sa inchini un pahar vor fi destule asa ca timpul nu e pierdut sa condamn aceste minunate recipiente la vreo escapada bahica. In seara cu pricina, "ritualul" degustarii a avut loc la Casa Ghincea, o locatie nu departe de fostul meu loc de munca si sincer regret ca in tot timpul in care am lucrat in apropiere, nu am trecut macar odata pe acolo sa ma bucur de serviciile si profesionalismul localului.
  De data aceasta, domeniile Samburesti ne-au incantat papilele gustative cu un vin de care eu nu m-as dezice niciodata, mare fan al vinului fiind oricum.   Aceeasi poveste, combinatia preferata si votul nostru. Evident ca eu am ales tot prima combinatie, nu stiu daca e pura coincidenta dar mereu am mers pe numarul 1 in lista combo-urilor. Vinul a fost Sauvignon Blanc, nu o sa aleg niciodata altceva iar partenera sa din lista branzeturilor a fost Mozzarella Delaco, dupa care in mod normal nu m-as da in vant insa alaturi de acest vin, parca are alt gust si eu devin astfel mai ingaduitor.
  La o asemenea prezentare nu am cum sa nu strig "prezent" atunci cand timpul imi permite iar tovarasul meu bahic ma cheama sa mai stam de vorba. Totusi sa va povestesc cate ceva despre combinatia aleasa de mine, care din pacate, de data aceasta nu m-a ales pe mine sa o duc acasa.
  Sauvignon Blanc este un soi originar din Franta, regiunea Bordeaux mai exact si este un vin usor dupa parerea mea, este proaspat, demisec, cu o culoare galbena si o aroma intensa. In Romania este raspandit in 41 de centre viticole si aici amintim de Dragasani, Stefanesti si Alba Iulia. In Moldova, el se cultiva la Purcari. Daca il pastrezi pret de cativa ani in butoaie si butelii, gustul acestuia se apropie de cel al pepenelui galben.
  Cat despre mozzarella, aceasta este o branza italiana din lapte de bivolita sau de vaca, cu pasta filata. Se prepara destul de simplu: laptele coagulat este scufundat in apa calda si apoi intins pana la consistenta dorita. Ca sa stiti si voi, mozzarella veritabila este mozzarella di bufala campana, facuta din lapte de bivolita, intr-o zona din sudul Italiei. Ea este mai putin grasa decat celelalte branzeturi si totusi aporturile sale sunt apropiate de celelelalte branzeturi.

  E prima data cand folosesc un titlu in engleza ca na...altfel nu mai suna asa bine, nu? Asadar, dupa cum ati vazut sau nu, scriu deja si pe alt blog, blog-ul SoftGeek, numele firmei la care lucrez in prezent.  Da, suntem la inceput de drum, nu avem momentan cum sa ne laudam cu cifre pe care numai Salam sau Dan Bursuc le ating, insa suntem plini de dorinta, aceea de a reusi, suntem plini de pasiune, uneori ne mai sare cate un 2 in combinatia de 0 si 1 din capul nostru dar la final de zi plecam acasa cu gandul ca azi am facut ceva, ceva pentru noi, munca ce pe viitor se va vedea rasplatita. 
  Nu suntem genul ala de corporaTRISTI care nu stiu decat cod, cod, task, bug, cod, cod, acasa? Am avut si spirit de sarbatoare in micul nostru birou, am simtit si noi caldura sarbatorilor ce abia au trecut pasind in noul an mai increzatori si cu forte noi.   Poate ca va intrebati ce facem noi? Pai simplu...servicii cloud. Nu, nu codam in nori :) dar nici nu va spun mai multe. Va las sa vedeti voi mai exact ce facem vizitand pagina de facebooktwitter si in curand si site-ul nostru oficial.
 
  
  Anul acesta l-am inceput cum nu se poate mai bine. Firma ce IT pe care eu si inca doi prieteni vrem sa o punem pe picioare ia contur, am parte de mult mai multa liniste fata de anul trecut in ceea ce priveste activitatea mea zilnica, m-am apucat si de cantat in timpul liber, am alte cateva idei pe care vreau sa le vad concretizate anul acesta siiiii... m-am ales si cu cateva kilograme in plus.  De parca nu era deajuns ca puloverele mele incep sa faca burta am fost chemat de catre Daniel Botea , omul care ma mai scoate din pestera sa mai socializez si eu cu alti oameni in diverse locatii, sa particip la primul meu blog meet la Il Forno Pub&Grill, o locatie unde cuvantul "pizza" e pe buzele tuturor si da, au cea mai buna pizza din Craiova.

  Nu am mancat insa pizza ci surpriza a fost una mult mai mare. Noroc ca am avut haine largi pe mine. Primul deliciu a constat in muschiulet de porc cu sos alioli. 


Sincer, eram satul de carne de porc dupa sarbatori dar sosul alioli parca mi-a redat pofta si nici pana acum nu stiu de ce nu am luat farfuria acasa. DELICIOS!!! Mi-am adus aminte sa mai vorbesc numai dupa ce chelnerita a luat farfuria goala de la masa si atunci am inceput sa vad iar persoane in jurul meu.  Avand pauza de respiro, timp in care am fumat una din ultimele mele tigari (da, ma las! sper...) si mi-am mai expus insanitatea prietenului meu, Barbosul, am putut sa imi adun puterile pentru felul doi si anume paste linguni cu fructe de mare.


  Ce daca e duminica seara, afara ninge iar soricul meu se ingrose? Cum sa refuz farfuria de mai sus? Mi-am pastrat totusi manierele si am mancat ca o bestie dresata.
  A urmat apoi o specialitate cu peste (care nu te bate) si anume somon in crusta picanta de portocala. Nu am mancat niciodata somon pana atunci dar acum inteleg de ce este atat de apreciat si umple stomacul cu un gol in buzunar.


In final, ca nu pleci fara ceva dulce la bord, am avut parte de clatita speciala cu bezea.


  Daca v-am facut pofta si cuiva ii ploua in momentul de fata in gura, haideti sa ii multumim cu totii domnului Giani, care ne-a pregatit cu mult drag deliciul descris mai sus si care m-a trimis acasa mai mult rostogolindu-ma decat pe picioarele mele. Nu regret nimic! Am savurat totul cu placere!




 Iata ca sunt la a treia degustare de vinuri. Daca m-ar fi intrebat cineva acum un an si ceva despre o experienta de genul, as fi zis ca nu e de mine si ca vorba lu' Paleru, il beau numai cu borcanu'. Dar incet, incet, a inceput sa imi placa astfel de evenimente unde se poate socializa intr-un cadru ceva mai formal fata de cum eram eu obisnuit in serile "de bauta", mai ales ca cei din Asociatia Bloggerilor Olteni sunt oameni minunati si primitori care te fac sa te acomodezi usor in orice loc, fie el si total necunoscut. Multumiri deasemenea si Dictionar Culinar pentru toate detaliile despre cum se combina un vin bun cu o branza delicioasa!

  De data aceasta, locatia unde a avut loc degustarea a fost restaurantul Excelsior, o locatie unde pot spune ca profesionalismul si bunul gust sunt la ele acasa. Am avut parte de o primire calduroasa si de o serie de asocieri vin-branza care m-au inspirat sa scriu versurile ce se afla la sfarsitul acestui articol. Dintre combinatiile puse la bataie si anume :
  • Colocviu la Viena - spumant alb brut natur - Francusa de Cotnari – Camembert
  • Colocviu la Moscova - alb sec - Grasa de Cotnari – Brie au Bleu, covrigei
  • Colocviu la Roma - alb sec - Tamaioasa Romaneasca – Cascaval Sofia, covrigei
  • Colocviu la Paris - rose sec - Busuioaca de Bohotin – Maasdam, mere
  • Domenii Cotnari - rose demisec - Busuioaca de Bohotin – Irish Cheddar, struguri
  • Domenii Cotnari - rosu sec - Feteasca Neagra – Gouda, nuci
prima combinatie a fost pariul meu. Nu stiu de ce, dar mereu prima combinatie, la fel ca si in celelalte doua participari ale mele la degustari, a fost atat placuta cat si castigatoare pentru mine. 

  Sa va dau cateva detalii despre prima combinatie care pot spune ca ea m-a ales pe mine si nu eu pe ea. Colocviu la Viena este un spumant obtinut din Francusa si se remarca printr-o culoare galben lamai si cu un postgust spre mediu cu note finale usor citrice. Camembert-ul pot sa spun ca este o branza moale, maturata si cu o textura cremoasa, acoperita de o crusta alba de mucegai. YUMMY!!! 



La finalul degustarii, desi afara erau undeva la maxim 10 grade Celsius, corpul meu genera o caldura mai ceva ca intr-un Iulie la mare. Totusi, m-am tinut tare, sa imi ridic premiul.

 Draga Daniel, cred ca o sa trebuiasca sa ne obisnuim cu astfel de poze! :) La final, incalziti de vinul care se scurgea prin vene precum "Ozana cea frumos curgatoare" a lui Creanga, am iesit cu toti sa facem poza de familie cu care ne-am obisnuit la fiecare degustare. 

  Aceasta seara nu ar fi fost la fel de palpitanta insa, daca nu am fi plecat de acolo, cu cateva informatii despre vinurile degustate si aici vreau sa ii multumesc domnului George Malutan, oenologul Casei de Vinuri Cotnari, cateva trucuri de asociere cu o branza savuroasa, multumiri aici domnului Alin Sintimbrean si nu in ultimul rand sunt recunoscator "fetei cu parul balai", asa am numit-o caci din pacate nu am reusit sa ii retin numele insa al carei zambet m-a facut sa inteleg de ce am dat un astfel de titlu trilogiei de articole pe care va invit sa le "degustati" si ai carei ochii ii pot asemana cu doua boabe de Pinot Noir. 



  Trei cuvinte care descriu perfect combinatia mea din acea seara sunt pentru vin: eleganta, pentru branza: pasiune ce impreuna dau nastere la perfectiune.
  Si acum sa incheiem saga cu si despre femeia "degustata" asemenea unui vin bun. Prima parte expune atmosfera unei seri "ce nu avea sa spuna nimic" si a carei actiune se prelungeste adanc in noapte, a doua parte expune zorii zilei ce plaseaza unul din personaje intr-o incertitudine instictuala care urmeaza sa vedem daca se stinge in ultima parte iar finalul este unul pe gustul tuturor. Enjoy! 


Ai inceput sa tremuri usor...
Nu mai aveai voce, erai rapusa de un fior
Ce ai vrut ca sa-l ascunzi dar ochii tai te-au dat de gol
Ciripitul unei pasari se auzea...era al iubirii sol

Te-ai intors in pat si usor te lasai pe spate
Ochii mei te contemplau, mintea-mi era plina de pacate
Mi-ai aruncat o privire ce m-a facut sa-ntepenesc
Era pentru prima oara cand spuneam...cuiva..."Te iubesc!"

Brusc m-am trezi si am tusit apasat
In camera un aer greu, liniste, eram la mine in pat
Nu stiu cine esti si de mi-ai aparut in vis
De atunci, gandindu-ma la tine, multe sticle am deschis...