Lujynul

0 Comments
   Poezia despre care o sa va vorbesc astazi este foarte speciala pentru mine, dar si pentru "victima" in fata careia versurile s-au asternut ca omatul intr-o seara linistita de Craciun. Cel de sus a decis ca eu sa cunosc fel de fel de oameni, de la narcomani la intelectuali, de la taranul clasic la parvenit sau snob, de la maimuta la PENTIUM. Insa dintre toti acesti pamanteni, sa le zicem asa ca sa nu para ca fac discriminari, am intalnit insa si o fata care imi este o draga si buna prietena, iar ceea ce este foarte special la ea este ca totul este special la ea! Ochii au o stralucire ce nici inelul de logodna nu intrece frumusetea si insemnatatea lor, iar culoarea acestora a inspirat culoarea cerului de azi. Chipul ei emana bunatate si sufletul ii este cald ca o zi de vara cand se traiesc cele mai frumoase iubiri. Buzele ii rostesc numai cuvinte dulci, iar in momentul in care roseste, simti pudoarea ce ii strabate obrajii, facandu-te pe tine, muritor de rand, sa inlemnesti in fata unei asemenea frumuseti. Trupul zvelt si <<Parul fin ca de matase, se revarsa in ochii mei / Ca un izvor de apa dulce din care sa tot bei>>. Cu drag am scris aceasta poezie pentru ea, titlul fiind chiar numele ei. Da, o cheama Lujyn si Cristina, dar noi o alintam cu numele de Lulu. Pentru curiosi, ea este jumatate araboiaca si jumatate romanca, de unde si numele ei parca facut pentru o asemenea fiinta gingasa. Din partea ei am primit printre putinele reactii placute si pozitive la ceea ce am scris si asta pentru mine a insemnat mai mult decat orice in momentul acela, cand cineva chiar apreciaza ceea ce scriu. De atunci, am numit-o "muza mea". Este singura mea muza pentru care am scris cu atat de mult drag incat nu am stat 1 minut sa "rumeg" vreun vers. Totul a curs ca o linie melodica a unui cantec de dragoste.Stiu ca in orice moment, ea ma poate inspira pentru cele mai frumoase versuri pe care le pot scrie si cred cu tarie ca nu e singura poezie pe care am sa o scriu pentru ea. Vor urma si altele. Persoanele care au mai citit aceasta poezie au spus ca e cea mai frumoasa poezie a mea si ca "acea fata" e foarte norocoasa ca cineva a scris asa ceva pentru ea. Imi e drag sa aud asta mereu si acum va las si pe voi sa decideti si sa va delectati cu alte versuri incarcate cu sentiment.


                             Lujynul

In tara Sýrioiului, scaldata de vastul Eufrat
Se ascundea o perla rara, cum nu vezi in alt regat
Din inima Damascului se spune ca a prins viata,
Si i s-a daruit o frumuste, ca sa i te inchini in fata.
Domnea peste intreg tinutul si multi printi i-au batut la poarta
Sa vada chipul ei angelic si sa o ceara de consoarta.
Nimeni insa nu stia, ce nume ar putea sa-mbrace
Acea fiinta minunata, al carei suflet, era plin de pace.
Avea ochii inzestrati cu har, de un albastru ca smaraldul
Privirea blanda, fermecata, ce iti alunga amarul.
Glasul cand i se-auzea, melodios precum o harpa
Pasarie ciripeau cu ea, cantau toate laolalta
Florile se dezmierdau usor si infloreau cu ale lor petale
Cand pasii i se auzeau venind, strabatand a lor carare
Zambind catre fiecare, prevestind doar bucurie
Soarele ii saruta obrazul, era totul parca o magie.
Noaptea sta si contempla, la astrele nocturne
Si la fiecare le dadea, cele mai frumoase nume.
Statea pana dimineata, sa-ntalneasca rasaritul
Eu o admiram din umbra, de la-nceput, cu asfintitul
La cea dintai raza de soare, ce mangaia trecerea fluviului
In minte parca s-a deschis o usa, am aflat misterul numelui
Lumina care stralucea pe apa, purta al ei secret
Lujyn era al ei nume, pe care i l-am soptit incet...


You may also like

Niciun comentariu:

Părerea fiecăruia este importantă! Acum, ai dreptul de a ţi-o exprima liber!