Da, timpul a trecut. De la primul sarut, prima bataie, prima zi de scoala, cam prima chestie din orice lucru care iti trece prin minte. Chiar si de la ultimul articol scris aici, a trecut ceva timp. Saptamana viitoare s-ar face cam un an de la femeia "degustata" ca pe un vin bun. De la ultima zi fara griji, ultima ieseala cu prietenii in oras, ultima excursie sau ultima betie, timpul a trecut. Dar daca timpul a trecut de la prima si de la ultima, sa ii zicem, aventura de orice fel, ce as putea face in timpul care uite cum trece? Pe cat de simplu, pe atat de complicat.

Simplu, este faptul ca nu prea fac nimic. Serviciul(da, am ajuns si la asta) imi mananca aproximativ toata ziua iar seara nu prea mai am chef sa fac alte chestii, unele chiar si banale cum ar fi: sa fac cateva mici cumparaturi, sa pregatesc ceva de mancare, sa ma cert pe locul de parcare "sechestrat" prin nesimtire de un mos, sa violez vecina de deasupra pentru ca iar nu poarta sutien...glumesc, la biserica poarta. Nu prea mai am timp pe care sa il dedic si celor dragi si asta ma cam "racaie" la neuron pentru ca, pe langa un amarat de corporatist, mai sunt si fiu, tovaras, iubit, ala care te ajuta cand ai nevoie de el desi nu se pune problema de obligatii pe care le am sau nu fata de persoana respectiva si exemplele pot continua. Facand toate astea, timpul trece. Cred ca o spusei de atatea ori pana acum incat deviai de la ideea principala a articolului, nu mai stiu ce vreau sa spun acum iar timpul, ce credeti, trece.

Complicat este faptul ca, te prinzi intr-o rutina care simti ca la un moment dat, te doboara psihic si chiar si fizic. Uiti de restul lumii, de lucrurile marunte care candva te bucurau, uiti sa razi, sa glumesti, uiti sa fii TU...Ajungi intr-un punct in care daca nu pui punct, risti sa te pierzi ca Smiley cu buletinul lui cu tot iar la final o iei razna si bati campii ca Maximilian. Te supara faptul ca nu poti sa ii ajuti pe ai tai cu mai mult, ca nu petreci timp cu prietenii atunci cand te cheama afara, te supara faptul ca te uiti in ochii partenerului tau si nu poti sa ii oferi mai mult si ca nu toate sunt asa cum v-ati fi dorit.

Oamenii devin marsavi odata cu trecerea timpului. Cine candva era prieten, azi poate e dusman, cine te ajuta la un moment dat, sigur nu uita acest lucru si iti aduce aminte atunci cand iti cere ajutorul inapoi. Banii! Cate pleaca de la subiectul asta. Vrei din ce in ce mai multi pe timp ce trece si niciodata nu sunt destui. Te lupti pentru ei, din cauza, lipsa, dorinta de a-i avea si asta in cel mai scurt timp. Nu o mai lungesc cu explicatiile, versurile de la sfarshitul articolului sper sa va lamureasca mai bine.

P.S. Cu aceasta ocazie, precizez ca imi pare rau pentru faptul ca nu am mai scris nimic concret de aproape un an de zile si o sa incerc, nu promit pentru a nu dezamagi, sa scriu mai des, nu stiu clar pe ce anume tema, dar cu siguranta nu vor mai fi teme siropoase, ci voi incerca sa gasesc echilibrul cat mai bun intre pastelul de sentimente care il incearca pe om pe toata durata vietii lui.



Timpul trece si asta chiar te schimba...
Te uiti cum ceasu' ticaie si nu poti sa-l tragi de limba
Sa-ti spuna unde se grabeste
Cu atata energie si deloc nu zaboveste.

Nu ai timp sa fii tu insuti...
Nici de cel de langa tine care ar vrea sa il asculti
Nu ai timp sa ai o viata
Cand problemele ce te capteaza vezi ca-ti bat la usa-n fata.

Timpul iti da si tot el iti ia
Iti da o sansa buna si tot el te lasa fara ea
Si daca vrei sa il ineci intr-un pahar amar
El in continuare trece, fara macar sa ai habar.

Totul vine si trece odata cu timpul
Bani, prieteni, clipe bune, se duc toate ca vantul
Iar daca risti sa nu te tii cat de cat in pas cu el
Ajungi victima lui, cu nimic si fara tel...