Acea zi de vara

0 Comments
    In sfarsit se termina saga poeziilor romantice pe care le-am scris in ultimii ani pentru diverse fete, mai urate sau cochete, mai rele sau cuminti sau altele care m-au scos din minti. Aceasta ultima poezie e...la fel ca celelalte, cu cateva incarcaturi emotionale si este scrisa in perioada cand sentimentul imi batea ratiunea, cand confundam realitatea cu fictiunea. Oricum, poezia e draguta zic eu, iar persoana pentru care am scris-o a fost foarte incantata de versurile pe care i le-am compus(de trecut in calendar). Ne-am cunoscut prin tovarasul meu Alex, un om care m-a invatat multe si care mi-a fost alaturi cand alti "prieteni" nu erau. Revenind la aceasta fata, era cuminte, vorbea putin si cu o voce de copil rusinos, devenindu-ti tot mai draga pe masura ce o cunosteai mai bine. Nu ne vedeam de multe ori, dar si cand ne intalneam, tot prin prisma lui Alex, vorbeam ca si cum ne-am fi vazut ieri si nu intram niciodata intr-un punct mort al discutiei. Imi era drag asa de ea, ca era cuminte, nu zic ca azi nu ar fi(poate nu mai e), dar atunci avea un farmec aparte. Am urmarit-o pe parcursul anilor cum crestea ca o floare in gradina si cum inflorea usor usor, imprastiindu-si parfumul imprejur. Dupa un timp, nu am mai vazut-o un timp ca sa zic asa. Nu stiu ce Xenu am facut atunci, aveam alte preocupari fiecare si cred ca intrasem eu atunci in acuala mea sfera de actiune. Ma rog....Dupa ce trecuse ceve timp, am vazut-o din nou(banuiesc ca stiti unde si cum) si nu stiu cum sa spun, dar reactia mea a fost gen cum se uita rata la avion. Am ramas miscat de felul cum ea se schimbase, cum primele trasaturi feminine se conturau si cum eu parca imi inghitisem cuvintele cand am incercat sa ii spun ceva ce nici eu nu mai stiu ce. Era vara, ma mancau tantarii ca dracu' si tot nu voiam sa plec de acolo, acolo unde am revazut-o, ca sa fiu sigur ca ea e si ca ve vad este adevarat, cat de frumos ea s-a schimbat. Nu m-am putut abtine, am scris o poezie pentru ea, o poezie care repet, i-a placut, care a ramas la mine in calculator si am decis sa o postez pe Versuri din folclor. Cititi cu spor!!!


Te aseaman cu o zi de vara….
Acea zi cand te-am vazut intaia oara.
Erai doar o copila, cu al ei farmec aparte
Si m-am indragostit subit de tine, ca de Josephina, Bonaparte.
Aveai un zambet fraged, glasul tau era duios
Si cand ma striga pe nume, tresaream tot mai bucuros.
In ochii tai ma cufundam ca batranii-n amintiri,
Apoi m-ai strans tare in brate, coplesindu-ma-n simtiri.
Parul ti se revarsa pe spate precum apele dintr-un izvor,
Sa retraiesc acele clipe, Doamne ,cat imi e de dor…


Azi, vazandu-te din nou, nimic nu s-a schimbat...
Esti aceeasi nestemata, a carei stralucire m-a fermecat.
Ochii tai ca doi luceferi, stralucesc in miez de zi,
Cristalini si arzatori, cum nici soarele nu poate fi.
Acelasi zambet fraged, insa cu mai mult mister,
Tainuind a noastra dragoste, facandu-ma pe loc sa pier.
Buzele ti le-as gusta doar cu un sarut energic,
Din dulceata lor sa ma infrupt, fara-a deveni isteric.
Ti-as cuprinde-n brate trupul, cald ca o zi de vara
Acea zi cand te-am vazut, draga mea, intaia oara…



You may also like

Niciun comentariu:

Părerea fiecăruia este importantă! Acum, ai dreptul de a ţi-o exprima liber!