Versuri din folclor

  Toata lumea cunoaste acea zi cand lenea devine atat de crunta si pune stapanire pe fiecare muschiulet rasfatat din corpul tau de parca nu iti vine nici macar sa te duci sa te chisi. Ei bine si eu sufar de astfel de zile, mai ales acum ca se apropie sesiunea si stai....am 3 proiecte de facut, 2 examene la care trebuie sa invat, proiect practic si trebuie sa ma angajez? Azi n-am chef, asa ca lasa... Eram in Italia, luna lu' Noiembrie, cand m-am dus sa imi vizitez scumpa matusa pe care nu o mai vazusem de cativa ani. Au fost cele mai frumoase 2 saptamani din anul trecut. Nu cred ca am suferit vreodata de o boierie mai mare ca atunci. Mancare, bautura si... alte cele, nu lipseau din dorintele mele. Matusa mea e in mare parte cam ca mine. Amandoi suntem la fel de infantili si glumim destul de mult. Are o gandire moderna si stie ca nepotul ei e ""defect", dar si asa ea tot ma iubeste :). Drept dovada, m-am intors ""blindat" de la ea. Cand se ducea la servici eu ramaneam singur acasa, cu tableta, telefon, casa la dispozitie si tot cartieru' pe care sa il cutreier. Cum nu pot sa stau mult timp fara sa scriu o rima, am zis ca ar merge o strofa de placere si una de durere in...cot, ca tot eram pe lungimea aia de unda. De ceva timp ascult Macanache, un MC din Bucuresti care are rime bune si pe intelesul tuturor. E bun tipu, me gusta, iar piesa lui intitulata SEFU m-a inspirat in starea mea de lene sa scriu si eu ceva in genul starii lui cand a facut aceasta piesa. Ceea ce am scris eu, arata in mare parte, o zi din scurta mea vacanta in tara lu' Macaroana. Acesta este primul articol pe 2016 si sper sa fe deschizatorul altor articole din ce in ce mai bune si sper sa ajung celebru si sa am bani multi si Lamborghini si vila la munte si...azi n-am chef, asa ca lasa.... :)))