Poveste de seara

1 Comments
   Nu mai tin minte daca v-am spus, ca am "hard-ul" mic, dar eu am terminat facultatea de Automatica din Craiova. O facultate "de viitor" dupa cum spun multi, dar eu sunt de parere ca atunci cand pasesti inauntrul acestei facultati, parca te intorci in timp. Echipamente vechi, profesori care nu au "UPDATE-ul" facut etc. Dar nu despre asta vreau sa vorbesc si nici despre glumele lansate la adresa facultatii. Punctez doar faptul ca in aceasta facultate, in generatia mea, erau foarte putine fete, iar cele ce le numeam fete erau mai mult tentative de fete. Sa nu pap cu polonicul. Aveam si un mic procent de fete frumoase, insa bancul ala : Femeile sunt ca locurile de parcare, cele bune sunt luate, iar cele libere sunt pentru handicapati. Astept feministele sa ma injure. Aveam, daca nu ma insel, 9 fete dintre care jumatate "maritate", jumatate intr-o relatie si restul....mai aveam si restul??? Dintre toate colegele mele, care sincer imi erau dragi mai putin una sau doua deoarece imi aratau zilnic cum singuratatea le chinuia singurul neuron care le ajuta sa respire, sa manance, sa existe, dar sa si gandeasca? Saracu neuron, cat sa mai poata si el? Revenind. Aveam o colega al carei nume incepe cum M si cum eu aveam 7 colege al caror nume incepe cu M, spor la ghicit. Ea era ceva mai selectiva decat celelalte din punct de vedere al imaginii proprii, al locului unde se afiseaza, vestimentatiei etc. Ii placea muzica si dansurile latino, mereu o gaseai in locurile unde aveau loc astfel de evenimente. Era mai mult decat un hobby pentru ea. Stia sa danseze bine. Cand se misca pe o melodie ziceai ca te uiti la marea linstita care isi unduia valurile lin in amiaza mare. Te incercau putin glandele sudoripare cand o vedeai ca iti mai arunca si o privire in timp ce facea o pirueta sau misca din coapsele ei bine conturate. Stiind sa isi puna in valoare toate aceste avantaje feminine, multi stateau la coada pentru macar atentia ei si niciodata nu era single decat daca dorea acest lucru. Erau multi la coada!!! Uneori pare genul acela de femeie cate te atrage apoi te respinge, iti intinde usor biscuitele si cand tu vrei sa musti, ea trage usor de el si apoi te cheama in continuare la ea. Cati prosti pe lume, Doamneeee!!! Nu e vina ei. E vina noastra ca punem botul, cum se zice in popor. Eu unul o respect pentru ca stie sa se puna in avantaj, are totusi o imagine curata si cand vine vorba de mici afaceri, ea se descurca. La 23 de ani sa fii curtata cum este ea si practic sa fii independenta financiar, de la mine nu ai decat respect. TOTUSI, e si ea fata :D. Stiind ca eu fac poezii si afland de antecedentele mele cu alte dudui carora le-am scris cateva randuri, intr-o zi imi spune ceva de genul : "Fa-mi si mie o poezie". Reactia mea : "FUCK!!! Si tu ?". Nu i-am zis asta in fata, ci alter ego-ul meu vorbea, ala care scrie si  face autosugestie. Am acceptat. Am scris adunat la ea vreo 2 ore, sincer e cea mai lunga poezie, din acest motiv am numit-o "Poveste de seara". Coincidenta era ca am descris-o ca fiind imbracata intr-o culoare, iar cand m-am dus la facultate si i-am dat poezia, ghici in ce culoare era imbracata? HMMMMM, grea intrebare. Asa ca i-am dat plicul cu versurile (da, am facut-o si pe asta) si apoi am asteptat un raspuns din partea ei. Erau doua variante in mintea mea. Ori ii place, ori IGNORE :)). Au trecut doua-trei zile, eu inca asteptam, nori pe cer si fulgere nu aparusera, deci eram in siguranta, asa ca mi-am facut eu curaj sa o intreb. Raspunsul ei a fost ceva de genul "Mda, merci, nu e genul meu, dar multumesc pentru gest". Nu era tocmai ce ma asteptam, dar nici bataie nu am mancat :). Sunt curios daca mai are plicul cu versurile sau le-a aruncat undeva sa aprinda gratarul intr-o vara. Insa eu mai am aceste versuri si azi vi le impartasesc. Enjoy!!!


Era o seara ca oriecare alta, eram singur la restaurant
Te-am vazut cum refuzai pe rand, ori si ce barbat galant.
Singura la masa, pareai o prada, usor de rapus
Pentru domnii in costume care aveau un ban in plus.
Cu gesturi fine dar si hotarate, le retezai orice speranta
Niciodata n-am putut sa vad, la o femeie atata galanta.
Te priveam atent si timpul s-a oprit in loc
Cand ochii nostri s-au vazut, aprinzandu-se-acel foc.
Purtai o rochie lejera de un rosu pasional
Pantof cu toc, nu foarte inalt, pentru stilul casual.
Aveai un zamet plin de sarm ce timid s-a aratat
Cand ai vazut cum ma framant, ca de guler sufoat.
Ochii-ti straluceau ca doua stele cazatoare
Ce-n universul meu calatoareau, atat erai de atragatoare.
Mi-am facut curaj sa ma ridic si indata a inceput
O melodie ce apoi mi-ai spus ca tie ti-a placut.
Atunci te-ai ridicat si tu, ne-am apropiat incet
Si-am inceput ca sa dansam, eram magicul duet.
Nu aveam curaj, nici macar sa te intreb
Cum te cheama, nu cumva, sa nu vezi ce tare fierb.
Mi-ai zambit din nou si te-ai lipit de mine
Tremuram atat de tare ca nu stiam daca sunt bine.
Ne lasam purtati de val ca notele pe portativ
Iar pasii ni se impleteau, ne miscam pur instinctiv.
Dupa zambete si vorbe dulci, tarziu in noapte ne-am retras
La tine sa bem o cafea, nu conta ora de pe ceas.
M-am asezat pe canapea, mi-ai zis sa ma fac comod
In timp ce te schimbai in camera, trangad pe tine un capot.
Mi-am dat jos sacoul si am ramas doar in camasa
Gulerul mi l-am deschis, ceasul a ramas pe masa..
Ai aparut in fata mea cu pasi marunti, provocatori
Si-n acel moment eu am crezut ca tu vrei sa ma omori.
Langa mine te-ai oprit si incet te-ai aplecat
Ca dupa cateva secunde buzele ni s-au impreunat.
Senzual ne sarutam, ochii ii tineam inchisi
Vraja dragostei sublime, in ea noi am ramas prinsi.
In fata patului te-am dezgolit si te-am lasat fara secrete
Usor pe spate te-am intins, cu miscari atat de-ncete.
Stelele ardeau pe cer ca lumanarile in intuneric
Eram ascunsi dupa cearsafuri si noi ne iubeam frenetic.
Ne-am consumat unul pe altul asemenea unui pahar de vin
Si mi-ai adormit apoi in brate, totu-a fost asa sublim.
Dimineata m-am trezit, am crezut c-a fost un vis
Dar apoi m-am linistit, vazand ca langa tine stam intins.
Te-am privit un ceas sau doua, inocenta cum dormeai
Erai jumate acoperita, pe obraji inca ardeai.
Raze ale diminetii sarutau sanul tau gol
Si mijind ca un copil, tu-ncepeai sa te trezesti domol.
Cu un trandafir ce a fost martor, la seara noastra de amor
Picioare, buze, spate, gat, eu le mangaiam usor.
La atingerea unei petale, pielea parca-ti tremura
Glasul a pierit si el, nu puteai nici murmura.
Am ramas imbratisati pana-n orele tarzii
Si am pornit tinuti de mana asteptand o noua zi!













You may also like

Un comentariu:

Părerea fiecăruia este importantă! Acum, ai dreptul de a ţi-o exprima liber!